Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

35 defini╚Ťii pentru ardelean

ardele├ín, ~─â [At: (a. 1639) ap. HEM 1521 / Pl: ~leni, -lene / E: Ardeal + -ean(─â)] 1-2 smf, a (Persoan─â) din Ardeal Si: transilv─ânean, (├Ärg) ardevan. 3-4 smf, a (Rom├ón) originar din Ardeal. 5 smp Popula╚Ťie care locuie╚Öte ├«n Ardeal. 6 a Care apar╚Ťine Ardealului. 7 a Care apar╚Ťine ardelenilor (5). 8 a Referitor la Ardeal. 9 a Privitor la ardeleni (5). 10 a Care este specific Ardealului. 11 a Care este caracteristic ardelenilor (5). 12 a Care provine din Ardeal. 13 a Care provine de la ardeleni (5). 14 sfa (Reg) Dans popular de perechi cu ritm viu, originar din Ardeal Si: (reg) ardeleanca (5), ardeleneasca (6), abrudeana, ha╚Ťegana, lugojana, some╚Öana, (rar) ardelene╚Öte (4). 15 sfa Melodia dup─â care se danseaz─â ardeleana (14).
ardeleáncă [At: HEM 1523 / Pl: ~lence / E: ardelean + -că] 1-2 sf, af (Femeie) din Ardeal. 3-4 sf af (Româncă) originară din Ardeal. 5-6 sfa Ardeleana (14-15).
ARDELE├üN, -─é, ardeleni, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. Persoan─â originar─â sau locuitor din Ardeal; transilv─ânean. 2. Adj. Care apar╚Ťine Ardealului sau ardelenilor (1), privitor la Ardeal sau la ardeleni; transilv─ânean, ardelenesc. 3. S. f. art. Numele unui dans popular din Ardeal; melodie dup─â care se execut─â acest dans; ardeleneasca. ÔÇô Ardeal (n. pr.) + suf. -ean.
ARDELE├üNC─é, ardelence, s. f. Femeie originar─â sau locuitoare din Ardeal; transilv─âneanc─â. ÔÇô Ardelean + suf. -c─â.
ARDELE├üN, -─é, ardeleni, -e, subst., adj. 1. S. m. ╚Öi f. Persoan─â (originar─â) din Ardeal; transilv─ânean. 2. Adj. Care apar╚Ťine Ardealului sau popula╚Ťiei lui, privitor la Ardeal sau la popula╚Ťia lui; transilv─ânean, ardelenesc. 3. S. f. art. Numele unui dans popular din Ardeal; melodie dup─â care se execut─â acest dans; ardeleneasca. ÔÇô Ardeal (n. pr.) + suf. -ean.
ARDELE├üNC─é, ardelence, s. f. Femeie din Ardeal; transilv─âneanc─â. ÔÇô Ardelean + suf. -c─â.
ARDELE├üN1, -─é, ardeleni, -e, adj. Al ardelenilor; din Ardeal; transilv─ânean. Ora╚Öe ardelene. Ôľş C├«te fete ardelene, Toate-s negre la spr├«ncene. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 28.
ARDELEÁN2, -Ă, ardeleni, -e, s. m. și f. Persoană care este originară din Ardeal sau care locuiește în Ardeal; transilvănean.
ARDELEÁNĂ, ardelene, s. f. (Mai ales articulat) Numele unui dans popular din Ardeal. Să jucăm ardeleana.
ARDELEANC─é, ardelence, s. f. Femeie din Ardeal; transilv─âneanc─â.
ARDELE├üN, -─é, ardeleni, -e, adj., s. m. ╚Öi f. 1. Adj. Care apar╚Ťine Ardealului sau popula╚Ťiei lui; privitor la Ardeal sau la popula╚Ťia lui; transilv─ânean. 2. S. m. ╚Öi f. Persoan─â (originar─â) din Ardeal. ÔÇô Din Ardeal + suf. -ean.
ARDELE├üNA s. f. art. Numele unui dans popular din Ardeal ╚Öi melodia dup─â care se execut─â. ÔÇô Din Ardeal + suf. -ean─â.
ARDELE├üNC─é, ardelence, s. f. Femeie din Ardeal; transilv─âneanc─â. ÔÇô Din ardelean + suf. -c─â.
ardele├ín adj. m., s. m., pl. ardel├ęni; adj. f. ardele├ín─â, pl. ardel├ęne
!ardele├ína (dans) s. f. art., neart. ardele├ín─â, g.-d. art. ardel├ęnei
ardele├ínc─â s. f., g.-d. art. ardel├ęncei; pl. ardel├ęnce
ardele├ín adj. m., s. m., pl. ardel├ęni; f. sg. ardele├ín─â, pl. ardel├ęne
ardeleána (dans) s. f. art.
ardele├ínc─â s. f., g.-d. art. ardel├ęncei; pl. ardel├ęnce
ARDELEÁN s., adj. 1. s. v. transilvănean. 2. adj. v. transilvănean.
ARDELE├üNA s. art. abrudeana (art.), abrudeanca (art.), ardeleneasca (art.), ciob─âna╚Öul (art.), ha╚Ťegana (art.), lugojana (art.), some╚Öana (art.). (~ este un dans popular cu mi╚Öcare moderat─â.)
ARDELEÁNCĂ s. v. transilvăneancă.
ardele├ín (ardele├ín─â), adj. ÔÇô Transilv─ânean. De la Ardeal, cel─âlalt nume al Transilvaniei, ╚Öi acesta legat de mag. Erd├ęly, tc. Erdel (Cihac, II, 476; DAR). ÔÇô Der. ardelean, s. m.; ardelenesc, adj.; ardelene╚Öte, adv.; ardelenism, s. n.
ARDELE├üN1 ~e├ín─â (~├ęni, ~├ęne) Care apar╚Ťine Ardealului sau popula╚Ťiei lui; transilv─ânean. /Ardeal n. pr. + suf. ~ean
ARDELE├üN2 ~e├ín─â (~├ęni, ~├ęne) m. ╚Öi f. Persoan─â care face parte din popula╚Ťia Ardealului sau este originar─â din Ardeal; transilv─ânean. /Ardeal n. pr. + suf. ~ean
ARDELE├üNC─é ~├ęnce f. Femeie care face parte din popula╚Ťia Ardealului sau este originar─â din Ardeal; transilv─ânean─â. [G.-D. ardelencei] /ardelean + suf. ~c─â
ARDELEAN s., adj. 1. s. transilv─ânean, (├«nv. ╚Öi reg.) ungurean, (prin Bucov.) ard─âu. (E ~ de origine.) 2. adj. ardelenesc, transilv─ânean, (rar) transilvan. (Popula╚Ťia ~.)
ARDELEANA s. art. abrudeana (art.), abrudeanca (art.), ardeleneasca (art.), ciob─âna╚Öul (art.), ha╚Ťegana (art.), lugojana (art.), some╚Öana (art.). (~ este un dans popular cu mi╚Öcare moderat─â.)
ARDELEANCĂ s. transilvăneancă, (înv. și reg.) ungureancă. (E ~ de felul ei.)
ardeleana 1. Categorie de jocuri populare rom├óne╚Öti, de cuplu, r─âsp├óndite ├«n ╚Üara Cri╚Öurilor, ╚Üara Mo╚Ťilor, Banat ╚Öi Hunedoara. Au la baz─â forma╚Ťia de ÔÇ×perechi ├«n linieÔÇŁ cu partenerii situa╚Ťi fa╚Ť─â ├«n fa╚Ť─â ╚Ťin├óndu-se de m├óini, de umeri, sau de talie ╚Öi o desf─â╚Öurare a mi╚Öc─ârilor pe o traiectorie bilateral─â. ├Än cadrul categoriei se pot distinge 3 grupe de tipuri de joc: a) a. sincopate ÔÇô a. ├«n ╚Öir (v. pe picior), a. ├«n roat─â (roata prin cas─â), a. s─ârit─â, ╚Ťarina mocanilor, ╚Ť. v─âsarilor, lunga, sorocul; a. nesincopate lente ÔÇô poarga bihorean─â (v. luncanul), ardeleanul rar; a. pe doi pa╚Öi, a. pe trei pa╚Öi; a. b─ân─â╚Ťean─â, ╚Ťarina minerilor (╚Ť. Abrudului); a. nesincopate repezi ÔÇô m├ón├ón╚Ť─âlul*, pre loc, bradul, m─âz─ârica, de doi b─ân─â╚Ťean. 2. A. feciore╚Öte ÔÇô grup─â de jocuri f├óc├ónd parte din categoria ÔÇ×jocurilor feciore╚ÖtiÔÇŁ*. 3. Dans de salon introdus pe la sf├ór╚Öitul sec. 19 ├«n p─âtura intelectual─â din Transilvania ╚Öi popularizat prin ╚Öcoal─â ╚Öi ├«n alte regiuni ale ╚Ť─ârii. 4. Joc din Moldova de N, ├«n monom, b─ârb─âtesc, cu multe figuri de virtuozitate (ardeleneasca). 5. Jocuri de diferite tipuri (├«n perechi, cerc sau linie) de origine presupus─â ardeleneasc─â ╚Öi cu nume ├«nrudite (Ardelene╚Öte, Ardelenia etc.).
ardele├ín, -─â, ardeleni, -e, s.m.f., adj. ÔÇô Locuitor din Ardeal: ÔÇ×De la Cavnic, peste munte, sunt ardeleniÔÇŁ (ALRRM, 1969: 4); ÔÇ×C─â noi altuÔÇÖ ╚Ť-om g─âs├«, / Mai de i╚Ť─â, mai de neam, / Nu ca esta-uÔÇÖ ardeleanÔÇŁ (Papahagi, 1925: 219); ÔÇ×Ardelean cu ceapa-n foc, / Mor─â╚Öan cu lapte-n tocÔÇŁ (Bil╚Ťiu, 2006: 216). ÔÖŽ (onom.) Ardelean, nume de familie frecvent ├«n jude╚Ť (4.723 de persoane cu acest nume, ├«n Maramure╚Ö, ├«n 2007, cf. DFN). ÔÇô Din n. top. Ardeal + suf. -ean.
ardele├ínc─â, ardelence, s.f. ÔÇô Femeie originar─â din regiunea Ardeal. Locuitoare din regiunea Ardeal. ÔÇô Din ardelean + suf. -c─â.
ardel├ęan, -eni, s.n. ÔÇô Locuitor din Ardeal: ÔÇ×De la Cavnic, peste munte sunt ardeleniÔÇŁ (ALR 1969: 4); ÔÇ×C─â noi altuÔÇÖ ╚Ť-om g─âs├«, / Mai de i╚Ť─â, mai de neam, / Nu ca esta-uÔÇÖ ardeleanÔÇŁ (Papahagi 1925: 219). ÔÇô Din Ardeal + -ean.
ARDELEAN, Ilie (1906-1972, n. Gyula, Ungaria), medic igienist român. M. coresp. al Acad. (1948), prof. univ. la Cluj și București. Studii în domeniul epidemiologiei, al profilaxiei bolilor transmisibile și al bolilor cu extindere în masă.
BICAZU ARDELEAN, com. ├«n jud. Neam╚Ť; 4.385 loc. (1991). Expl. de marne ╚Öi calcare. Zon─â turistic─â.

Ardelean dex online | sinonim

Ardelean definitie

Intrare: ardelean (adj.)
ardelean 1 adj. adjectiv
Intrare: Ardelean
Ardelean
Intrare: ardelean (s.m.)
ardelean 2 s.m. admite vocativul substantiv masculin