arcuitură definitie

7 definiții pentru arcuitură

arcuitúră sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ri / E: arcui + ~(i)tură] 1-4 Arcuire (1). 5 Parte arcuită (1) a unui obiect.
ARCUITÚRĂ, arcuituri, s. f. Parte a unui obiect (încovoiat) în formă de arc. [Pr.: -cu-i-] – Arcui + suf. -tură.
ARCUITÚRĂ, arcuituri, s. f. Parte a unui obiect (încovoiat) în formă de arc. [Pr.: -cu-i-] – Arcui + suf. -tură.
ARCUITÚRĂ, arcuituri, s. f. (Rar) Încovoietură în formă de arc.
ARCUITÚRĂ, arcuituri, s. f. Parte a unui obiect încovoiat în formă de arc. – Din arcui + suf. -(i)tură.
!arcuitúră (-cu-i-) s. f., g.-d. art. arcuitúrii; pl. arcuitúri
arcuitúră s. f., g.-d. art. arcuitúrii; pl. arcuitúri

arcuitură dex

Intrare: arcuitură
arcuitură substantiv feminin