Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru arcu╚Ö

arcúș [At: GHICA, ap. HEM 1504 / Pl: ~uri, (înv) ~e / E: arc + -uș 1 sn Vergea între capetele căreia sunt întinse fire de păr de cal, care servește la producerea sunetelor la instrumentele muzicale (cu coarde). 2 sn (Pop; îe) A trage din ~ (sau cu) -ul A cânta din vioară. sms (Fig; rar) Artist care cântă la un instrument cu coarde.
ARC├Ü╚ś, arcu╚Öuri, s. n. Vergea de lemn ├«ntre capetele c─âreia se ├«ntind fire de p─âr de cal, care serve╚Öte la producerea sunetelor unor instrumente cu coarde. ÔÇô Arc + suf. -u╚Ö.
ARC├Ü╚ś, arcu╚Öuri, s. n. Vergea de lemn ├«ntre capetele c─âreia se ├«ntind fire de p─âr de cal, care serve╚Öte la producerea sunetelor unor instrumente cu coarde. ÔÇô Arc + suf. -u╚Ö.
ARC├Ü╚ś, arcu╚Öuri, s. n. Vergea de lemn ├«ntre capetele c─âreia s├«nt ├«ntinse fire sub╚Ťiri de p─âr de cal ╚Öi cu ajutorul c─âreia se c├«nt─â la instrumente cu coarde. M─âi arcu╚Öe, fr─â╚Ťioare, Ia ├«ntoarce struna, Pentru dorul ce ne doare S─â-i mai zicem una! DE╚śLIU, G. 17. T─ânase se ├«ncovoia mai tare pe scripc─â ╚Öi degetele-i tremurau pe strune, pe c├«nd cu dreapta suia ╚Öi cobora ├«ncet arcu╚Öul. SADOVEANU, O. VI 178. Un b─âiet de ╚Ťigan o schingiuia [vioara] c-un arcu╚Ö ce r─âm─âsese ├«n c├«teva fire de p─âr. EMINESCU, N. 34. ÔŚŐ Expr. A trage din arcu╚Ö (sau cu arcu╚Öul) = a c├«nta din vioar─â. Tr─âgea Dinic─â cu arcu╚Öul de te ardea la inim─â. GHICA, S. 170.
ARC├Ü╚ś, arcu╚Öuri, s. n. Vergea de lemn ├«ntre capetele c─âreia se ├«ntind fire de p─âr de cal ╚Öi cu care se c├ónt─â la instrumente cu coarde. ÔÇô Din arc + suf. -u╚Ö.
arcúș s. n., pl. arcúșuri
arcúș s. n., pl. arcúșuri
ARC├Ü╚ś s. (MUZ.) (reg.) arc. (~ la vioar─â.)
ARC├Ü╚ś ~uri n. Vergea de lemn, ├«ntre capetele c─âreia sunt ├«ntinse fire de p─âr de cal ╚Öi cu care se c├ónt─â la instrumentele cu coarde. /arc + suf. ~u╚Ö
arcuș n. vargă cu capetele încovoiate, unite prin peri de cal, cu care se cântă pe vioară sau pe alt instrument cu coarde.
arc├║╚Ö n., pl. e ╚Öi ur─ş. (d. arc. D. rom. vine rut. ├írku┼í, pol. arkusz). Varg─â ale c─âre─ş capete-s unite cu p─âr de cal, ╚Öi cu care se c├«nt─â din vioar─â or─ş din alt instrument cu coarde.
ARCU╚ś s. (MUZ.) (reg.)arc. (~ la vioar─â.)
arcu╚Ö (it. arco, archetto; fr. archet; germ. Bogen; engl. bow), accesoriu al unor instrumente (cordofone cu a.), cu ajutorul c─âruia sunt ac╚Ťionate coardele. Forma ini╚Ťial─â era probabil aceea a arcului. La perfec╚Ťionarea a., au contribuit Corelli, Tartini, Viotti ╚Ö.a. Forma de azi, o baghet─â (1) u╚Öor curbat─â cu diametrul care se sub╚Ťiaz─â spre v├órf se datore╚Öte lui Fr. Tourte. ├Äntre cele dou─â capete (talon (1) ╚Öi v├órf) este ├«ntins─â o suvi╚Ť─â de p─âr de cal, ce se impregneaz─â cu colofoniu* pentru o mai bun─â aderare la coarde. Un ╚Öurub montat pe talon regleaz─â gradul de ├«ntindere a p─ârului. Lungimea a. este ├«n func╚Ťie de instr. Cel mai lung a. este cel de violin─â (75 cm), av├ónd o greutate de 55-60 gr.
tr─âs─âtur─â de arcu╚Ö, orice activitate a m├óinii drepte la instrumentele cu arcu╚Ö. De calitatea ╚Öi suple╚Ťea tehnicii ├«n conducerea ╚Öi m├ónuirea arcu╚Öului depind: emisia sunetului, paleta de culoare (timbral─â), precum ╚Öi toate specialit─â╚Ťile care asigur─â articularea* discursului muzical: d├ętach├ę, legato*, spiccato*, staccato*, ricochet*.
arcuș, arcușuri s. n. (er.) penis

Arcuș dex online | sinonim

Arcuș definitie

Intrare: arcuș
arcuș substantiv neutru