arcaci sn [At: HEM 1429 / V: (înv) ~u (P: ~ciu) / Pl: ~ce / E: tc arkac] 1 (Reg) Vale adăpostită. 2 Loc adăpostit. 3 Îngrăditură în care se închid oile pentru a le separa unele de altele. 4 Îngrăditură rotundă de nuiele, trestie sau stuf (de forma unui țarc), pentru prinderea peștilor din bălți iama.

ARCÁCI, arcaciuri, s. n. 1. Îngrăditură sau despărțitură pentru separat oile. 2. Îngrăditură făcută de pescari în apă pentru prinderea și păstrarea peștelui în bălți iarna. – Et. nec.

ARCÁCI, arcaciuri, s. n. 1. Îngrăditură sau despărțitură pentru separat oile. 2. Îngrăditură făcută de pescari în apă pentru prinderea și păstrarea peștelui în bălți iarna. – Et. nec.

ARCÁCI, arcaciuri, s. n. 1. Îngrăditură sau despărțitură pentru separat oile. 2. Îngrăditură făcută de pescari în apă pentru prinderea și păstrarea peștului în bălți, iarna. – Tc. arka.

arcáci (rar) s. n., pl. arcáciuri

arcáci s. n., pl. arcáciuri

arcáci (arcáciuri), s. n. – 1. Îngrăditură pentru oi. – 2. Îngrăditură făcută în apă pentru prins pește. Tc. arkaç (Hasdeu 1492).

arcácĭ n., pl. cĭurĭ și ce (turc. arkač, plaĭ, coastă de deal adăpostită). Dun. Rar. Îngrăditură de ținut oile separate orĭ de oprit peștele în baltă ca să fie prins.