arboricultură definitie

12 definiții pentru arboricultură

arboricultúră sf [At: DA / Pl: ~ri / E: fr arboriculture] Disciplină care studiază cultura arborilor (1).
ARBORICULTÚRĂ s. f. Disciplină care studiază cultura arborilor și arbuștilor. – Din fr. arboriculture.
ARBORICULTÚRĂ s. f. Disciplină care studiază cultura arborilor și a arbuștilor. – Din fr. arboriculture.
ARBORICULTÚRĂ s. f. Cultura arborilor.
ARBORICULTÚRĂ s. f. Cultura arborilor. – Fr. arboriculture.
arboricultúră s. f., g.-d. art. arboricultúrii
arboricultúră s. f., g.-d. art. arboricultúrii
ARBORICULTÚRĂ s.f. Cultura arborilor. [Cf. fr. arboriculture, it. arboricultura < lat. arbor – arbore, cultura – cultură].
ARBORICULTÚRĂ s. f. cultura arborilor și a arbuștilor. (< fr. arboriculture)
ARBORICULTÚRĂ f. Ramură a agriculturii care se ocupă cu creșterea arborilor, arbuștilor ornamentali și a pomilor fructiferi. /<fr. arboriculture
*arboricultúră f., pl. ĭ. Cultură de arborĭ. V. pomicultură.
ARBORI- „arbore, arbust, plantă lemnoasă”. ◊ L. arbor, oris „copac, arbore” > fr. arbori-, it. id., engl. id. > rom. arbori-. □ ~cid (v. -cid), adj., s. n., (substanță) care servește pentru combaterea unor plante lemnoase; ~col (v. -col1), adj., care crește sau care trăiește în arbori; ~cultor (v. -cultor), s. m. și f., persoană care se ocupă cu arboricultura; ~cultură (v. -cultură), s. f., disciplină care studiază cultura arborilor și a arbuștilor; ~form (v. -form), adj., cu înfățișare de arbore; ~gen (v. -gen2) adj., care produce arbori.

arboricultură dex

Intrare: arboricultură
arboricultură substantiv feminin