Dicționare ale limbii române

arbór sm vz arbore
árbore sm [At: (sec. XVI) CUV. D. BĂTR. II, 190, ap. HEM 1481 / V: -or, -bur, -bure / Pl: ~ri / E: ml arbor] 1 Nume generic pentru orice plantă cu trunchi înalt, puternic, lemnos și cu mai multe ramuri cu frunze care formează o coroană Si: copac, pom. 2 Schemă în formă de arbore (1). 3 (Reg; îc) ~le-vieții Tuia (Thuja occidentalis). 4 (Fig; îs) ~ le vieții Schemă reprezentând evoluția omului de-a lungul vieții sale. 5 (Med; îas) Secțiune a cerebelului înfățișând o structură ca de arbore (1). 6 (Reg; îc) ~ -puturos Cenușer (Ailanthus altissimo). 7 (Reg; îc) ~-de- pâine Plantă lemnoasă din familia curcubitaceelor, al cărei fruct fiert sau copt are gust de pâine (Artocarpus incisa). 8 (Îc) -de-cacao Plantă lemnoasă tropicală, cultivată pentru fructele din care se obține cacao (Theobroma cacao). 9 (îc) ~~de- cafea Plantă lemnoasă din regiunile calde ale Americii Latine, Asiei și Africii, cultivată pentru fructele ei din care se obține cafea (Coffea arabica). 10 (Îc) ~-de- cauciuc Plantă lemnoasă originară din America de Sud, din scoarța căreia se extrage cauciucul natural (Hevea brasiliensis). 11 (Reg; îc) -de-Iudea (sau ~le Iudei, ~le lui Iuda) Plantă din familia leguminoase (Cercis siliquastrum). 12 (Mol; îc) -schinoșel Măr pădureț (Malus sylvestris). 13 (Mm; îs) -le mare Catargul principal. 14 (Mrn; îs) ~ mic Trinchet. 15 (Îs) ~ genealogic Reprezentare sub forma unui arbore (2) a filiației membrilor unei familii (aristocratice). 16 (Îs) ~ enciclopedic Tablou al cunoștințelor omenești sub formă de arbore (2). 17 (Chm; îs) ~ de plumb (sau al lui Saturn) Grupare (arborescentă) de mici cristale de plumb, formată în jurul unei lame care a fost cufundată într-o soluție de sare de plumb. 18 (Med; înv; îs) -rul circulator Sistemul sanguin. 19 (Fig; îs) -le cunoașterii binelui și răului Mărul din Rai ale cărui fructe au fost interzise lui Adam și Eva. 20 (Mec) Organ de mașină care primește și transmite o mișcare de rotație Si: axă, fus. 21 (Mec; îs) ~ motor Arbore (20) care transmite mișcarea de rotație de la motor la sistemul antrenant. 22 (Mec; îs) ~ cotit Arbore (20) cu unul sau mai multe coturi, care primește de la una sau mai multe biele o mișcare de rotație, pe care o transmite unui sistem antrenat Si: vilbrochen.
árbur sm vz arbore
árbure sm vz arbore
ÁRBOR s. m. v. arbore.
ÁRBORE, arbori, s. m. 1. Nume generic pentru orice plantă cu trunchi înalt și puternic, lemnos și cu mai multe ramuri cu frunze care formează o coroană; copac; p. restr. pom. ◊ Compuse: arbore-de-cacao = plantă lemnoasă specifică zonei tropicale, cultivată pentru semințele ei comestibile (Theobroma cacao); arbore-de-cafea = plantă lemnoasă din regiunile calde ale Americii Latine, Africii și Asiei, cultivată pentru semințele ei comestibile (Coffea arabica); arbore-de-cauciuc = plantă lemnoasă originară din America de Sud, din scoarța căreia se extrage cauciucul natural (Hevea brasiliensis); arbore-de-pâine = plantă lemnoasă cu tulpina înaltă și foarte groasă, al cărei fruct sferic, cu gust de pâine, se consumă fiert sau copt (Artocarpus incisa); arborele-vieții = a) arbore decorativ originar din Extremul Orient, înalt și foarte rămuros, cu frunze mici, solzoase; tuia (Thuja orientalis); b) fig. schemă reprezentând evoluția omului de-a lungul vieții sale. ** Arbore genealogic = reprezentare grafică (de obicei sub forma unui copac cu ramuri) înfățișând filiația și gradul de înrudire ale membrilor unei familii (aristocratice). 2. Organ de mașină care primește și transmite o mișcare prin rotația în jurul axei sale. 3. (Mar.; în sintagma) Arbore mic = trinchet. 4. (Rar) Catarg. [Var.: árbor s. m.] – Lat. arbor, -is.
ÁRBOR s. m. v. arbore.
ÁRBORE, arbori, s. m. 1. Nume generic pentru orice plantă cu trunchi înalt și puternic, lemnos și cu mai multe ramuri cu frunze care formează o coroană; copac; p. restr. pom. ◊ Compuse: arbore-de-cacao = plantă lemnoasă specifică zonei tropicale, cultivată pentru semințele ei comestibile (Theobroma cacao); arbore-de-cafea = plantă lemnoasă din regiunile calde ale Americii Latine, Africii și Asiei, cultivată pentru semințele ei comestibile (Coffea arabica); arbore-de-cauciuc = plantă lemnoasă originară din America de Sud, din scoarța căreia se extrage cauciucul natural (Hevea brasiliensis); arbore-de-pâine = plantă lemnoasă cu tulpina înaltă și foarte groasă, al cărei fruct sferic, cu gust de pâine, se consumă fiert sau copt (Artocarpus incisa); arborele-vieții = a) arbore decorativ originar din Extremul Orient, înalt și foarte rămuros, cu frunze mici, solzoase; tuia (Thuja orientalis); b) fig. schemă reprezentând evoluția omului de-a lungul vieții sale. ♦ Arbore genealogic = reprezentare grafică (de obicei sub forma unui copac cu ramuri) înfățișând filiația și gradul de înrudire ale membrilor unei familii(aristocratice). 2. Organ de mașină care primește și transmite o mișcare prin rotația în jurul axei sale. 3. (Mar.; în sintagma) Arbore mic = trinchet. 4. (Rar) Catarg. [Var.: árbor s. m.] – Lat. arbor, -is.
ÁRBOR s. m. v. arbore.
ÁRBORE, arbori, s. m. 1. Plantă lemnoasă cu trunchi solid și ramuri cu frunze care formează o coroană; copac. Și tăcu, zărind para roșie a luminării, pe delușor, la fereastră, între arbori. CAMILAR, N. I 90. Cînd a trecut dincolo de poiană și a dat între arbori... numai iată că-i sare iepuroiul de dimineață. SADOVEANU, P. M. 72. ◊ Compuse: arbore-de-pîine = plantă arborescentă din familia moraceelor, al cărei fruct, încălzit, are miezul asemănător cu acela al pîinii (Artocarpus incisa); arborele vieții = a) arbore decorativ, cu tulpina piramidală și cu frunze verzi, solzoase, din care anumite specii cresc cultivate și în țara noastră (Thuia occidentalis); b) fig. figură reprezentînd evoluția omului de-a lungul existenței lui individuale (după vîrstă). ♦ (Rar) Pom. Din arbori atîrnau mănunchiuri de fructe, mere rumene, pere verzi și prune albăstrii. SADOVEANU, O. II 8. 2. Fig. (Numai în expr.) Arbore genealogic = filiația membrilor unei familii, cu indicarea gradului de înrudire dintre ei, reprezentată adesea printr-un arbore ale cărui ramuri închipuie pe descendenți. V. genealogic. 3. (Franțuzism) Catarg. Arborele mare = catargul principal. 4. Organ de mașină care primește și transmite mișcarea prin rotația în jurul axei sale. Arborii de transmisie se fac din oțel rezistent și omogen. Arbore-motor = organ de mașină al unui motor, care, fiind pus direct în mișcare de mașina motrice, transmite mișcarea de rotație de la aceasta la sistemul antrenat. – Variante: árbor (EMINESCU, O. I 133), (învechit) árbure (NEGRUZZI, S. II 14) s. m.
ÁRBURE s. m. v. arbore.
ÁRBOR s. m. v. arbore.
ÁRBORE, arbori, s. m. 1. Plantă lemnoasă cu trunchi solid și ramuri cu frunze care formează o coroană; copac; p. ext. pom. ◊ Compuse: arbore-de-pâine = specie de arbore al cărui fruct se mănâncă copt în cuptor, ca pâinea (Artocarpus incisa); arborele-vieții = a) arbore decorativ cu tulpina piramidală și cu frunze verzi, solzoase (Thuja occidentalis); b) fig. figură reprezentând evoluția omului de-a lungul vieții sale. ♦ Arbore genealogic = figură care (sub forma unui arbore cu ramuri pornite dintr-un trunchi comun) reprezintă filiația membrilor unei familii și indică gradele de înrudire dintre ei. 2. Organ de mașină care primește și transmite o mișcare prin rotația în jurul axei sale. 3. Catarg. [Var.: árbor, (înv.) árbure s. m.] – Lat. arbor, -is.
ÁRBURE s. m. v. arbore.
árbore s. m., pl. árbori
!árbore-de-cacáo (plantă) s. m., pl. árbori-de-cacáo
!árbore-de-cafeá (plantă) s. m., pl. árbori-de-cafeá
!árbore-de-cauciúc (plantă) (-ca-u-ciuc) s. m., pl. árbori-de-cauciúc
!árbore-de-pấine (plantă) s. m., pl. árbori-de-pấine
*árborele viéții (schema evoluției omului) s. m. + s. f.
!árborele-viéții (tuia) (reg.) s. m. art.
árbore s. m., pl. árbori
árbore de cacáo s. m. + prep. + s. f.
árbore de cafeá s. m. + prep. + s. f.
árbore de cauciúc s. m. + prep. + s.n.
árbore de pâine s. m. + prep. + s. f.
árborele viéții s. m. + s. f.
ÁRBORE s. 1. (BOT.) copac, pom, (înv. și pop.) lemn. (Un ~ falnic.) 2. (BOT.) arbore de cacao (Theobroma cacao) = (rar) cacaotier; arbore de cafea (Coffea arabica) = (înv.) cafeu; arborele-vieții (Thuja orientalis și occidentalis) = tuia, (rar) tămâie. 3. v. fus. 4. (TEHN.) arbore cotit = vilbrochen. 5. v. catarg. 6. (MAR.) arbore mic v. trinchet.
ARBORE-PUTURÓS s. v. cenușar, oțetar fals.
ARBORELE-MAMÚT s. v. sequoia.
ÁRBORE s.m. 1. Plantă lemnoasă de talie mare; copac, pom. ◊ Arborele vieții = a) arbore decorativ, cu tulpina piramidală și frunze verzi, solzoase; tuia; b) (fig.) schemă reprezentând evoluția omului de-a lungul vieții sale; arbore genealogic = desen în forma unui arbore din care se văd ramificațiile unei familii și gradele de rudenie dintre membrii ei. 2. Catarg. ◊ Arbore gabier = catarg care susține gabia. 3. Axă care transmite o mișcare de rotație diferitelor organe ale unei mașini. [< lat. arbor].
ÁRBORE s. m. ~ 5. (Inform.) Graf orientat, aciclic.
árbore (-ri), s. m. – (Înv.) Copac, pom. – Var. arbur(e). Mr. arbure, megl. arbur, istr. Ǫrbure. Lat. arbŏr (Pușcariu 112; Candrea-Dens., 74; REW 606; DAR); cf. vegl. juarbul, it. albero (sicil. arvulu, cors. arburu, friul. arbul), alb. arbur, fr., v. prov., cat. arbre, sp. árbol, port. arvore. Rezultatul normal este arbure, astăzi înv. și înlocuit de o formă contaminată de der., care sînt cu toții neol. Arbora, vb. din fr.; arborescent, s. f. (în formă de arbore); arborescență, s. f. (formă ca a unei plante arborescente); arboret, s. n. (crîng, pădurice), formație internă (cf. mr. arburet) care coincide cu it. arboreto, sp. arboledo, astfel încît ar putea reprezenta și lat. arborētum (REW 607); arboricultor, s. m.; arboricultură, s. f.; arbust, s. m.
ÁRBORE ~i m. 1) Plantă lemnoasă cu tulpina înaltă și cu crengi ramificate, pe care se află frunzele, formând o coroană; copac. ◊ ~ de cacao plantă lemnoasă tropicală cultivată pentru semințe comestibile. ~ de cafea plantă lemnoasă tropicală din care se obține cafeaua și cofeina. ~ de cauciuc plantă lemnoasă tropicală din scoarța căreia se extrage un suc, prin coagularea căruia se obține cauciucul brut. ~ de chinchină plantă lemnoasă tropicală din a cărei scoarță se extrage chinina. ~ de pâine plantă lemnoasă exotică având fructe mari, sferice, cu gust de pâine, care se consumă fierte și coapte. ~ genealogic figură în formă de copac reprezentând ramificațiile unei familii și filiația membrilor ei. ~ele vieții a) arbore exotic cu tulpina înaltă, cu coroana deasă, foarte rămuroasă, și cu frunze mici solzoase, cultivată ca plantă decorativă; tuia; b) formă a unei figuri reprezentând evoluția omului dea lungul vieții sale. 2) Organ de mașină care transmite o mișcare prin rotire în jurul axei sale. 3) Stâlp de lemn sau de metal fixat vertical pe o navă pentru a susține pânzele și instalațiile de semnalizare; catarg. /<lat. arbor, ~oris
arbore m. 1. vegetal lemnos cu trunchiu și ramuri; arbore genealogic, tabloul diferitelor ramificațiuni ale unei familii; 2. (navigațiune) catart: arborul mare.
Arbore (Hatmanul) m. sfetnic de încredere al lui Ștefan cel Mare și eroul legendar al poeziei noastre istorice.
*árbore m. (lat. árbor, árboris. V. arbure). Copac; pom. Mar. (după it. álbero). Catarg de corabie. Arbore genealogic, spița neamuluĭ, figură ramificată care arată înrudirea membrilor uneĭ familiĭ; arborele în lobiĭ cerebeluluĭ.
árbure m. (lat. árbor, árboris; it. álbero, fr. cat. arbre, sp. árbol, pg. arvore. V. arbore). Vechĭ. Arbore, copac (azĭ numaĭ ca nume de familie).
ARBORE s. 1. (BOT.) copac, pom, (înv. și pop.) lemn. (Un ~ falnic.) 2. (BOT.) arbore de cacao (Theobroma cacao) = (rar) cacaotier; arbore de cafea (Coffea arabica) = (înv.) cafeu; arborele-vieții (Thuja orientalis) = tuia, (rar) tămîie. 3. (TEHN.) fus. (~ la un mecanism.) 4. (TEHN.) arbore cotit = vilbrochen. 5. (MAR.) catarg, (înv.) mastă. 6. (MAR.) arbore mic = trinchet.
arbore-puturos s. v. CENUȘAR.
arborele-mamut s. v. SEQUOIA.
ARBORI. Subst. Arbore, arboraș (dim., rar), copac, copăcel (dim.), pom. Abanos, eben; acaju, mahon; arbore-de-cacao; arbore-de-cauciuc; arbore-de-pîine; arin; arțar, arțăraș (dim.); banan, bananier (livr.); baobab; brad, brăduț (dim.), brădișor, brăduleț, brăduliță (rar), brădan (reg.), brădănaș (dim., reg.), brădui, brăduștean, tîrș, tîrșuț (dim.); calembec (înv.); castan, castan-sălbatic, castan-porcesc; cedru; cer; chinchină; chiparos; chitru; coconar; cocotier; cola; corn; curmal; dafin, laur; eucalipt; fag, buc (reg.); fistic; frasin; frasin-de-munte; mojdrean, urm; gaiac; gîrneață (reg.), gîrniță (reg.); gorun, slădun (reg.); hicori; jugastru; livan; manghier; manglier; măslin; mesteacăn, mestecănaș (dim.); migdal; molid, molidaș (dim.), brad-negru, brad-roșu; nuc, nuculeț (dim.), nucuț, nucșor; palisandru; palmier, palm (neobișnuit); paltin, păltinaș (dim., pop.), păltinel (pop.), păltior (pop.); papaia; pin; platan; plătică, roșcov-sălbatic; plop, plopușor (dim., rar), plopuț (reg.), plop-alb, plop-negru, plop-tremurător, plop-de-munte; plută, plutaș, plop-plutaș, plop-piramidal; portocal, oranz (înv.), răchită, răchițică (dim.); rodiu, rodier (rar); roșcov; salcă, sălcuță (dim.); salcie, sălcioară (dim.), sălcică, salcie-pletoasă, salcie-plîngătoare; salcîm, acaț (reg.); santal; scorțișor; sicomor; smochin; sorb; stejar, tufan, stejărel (dim.), stejăraș, ghindar (reg.); tamarin; tec; tei, teișor (dim.), teiuleț; terebinț; tufar; tufan; tuia, arborele-vieții; ulm; velniș; ylang-ylang; zadă. Arboret, pădure, pădurice (dim.), păduriță, păduriște (rar), rediu (reg.); crîng, hățiș, huceag (reg.), huci (reg.), selbă (rar), tufărie, tufăriș, tufiș; dumbravă. Arbori-cultură; arboricultor. Dendrologie, dendrografie. Adj. Dendrologic. Vb. A planta, a sădi. A crește. V. arbust, creangă, fructe, frunză, pădure, plante ornamentale, pomi fructiferi.
árbore-mamút s. m. Arbore de dimensiuni impresionante ◊ „Sequoia, arborele-mamut, care atinge înălțimi de până la 150 m, o circumferință de 40 m și vârsta de 400-500 de ani a fost aclimatizat și în Uniunea Sovietică.” Sc. 27 V 79 p. 5 //din arbore + mamut; v. C. Lupu în CL 1/83 p. 53//
ARBORE (ARBURE), familie de boieri din Moldova. Mai important: Luca A. (?-1523), portar de Suceava (1486, 1498-1523). Tutore politic al lui Ștefan cel Tînăr (Ștefăniță), care la majorat, l-a învinuit de trădare decapitîndu-l, fapt care a constituit începutul unei puternice mișcări boierești împotriva domnitorului.
ARBORE, Nina (1890-1942, n. Tecuci), pictoriță și graficiană română. Fiica lui A.-Ralli (1). Desene și gravuri cu tematică socială. În pictură, înclinație spre stilizare excesivă. Portrete („Zamfir Arbore”). A practicat și pictura murală.
ARBORE, com. în jud. Suceava, pe rîul Solca; 6.903 loc. (1991). Aici se află biserica „Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul”, construită în 1503, ca paraclis al curții boierești a portarului de Suceava, Luca Arbore. Biserica, reprezentativă pentru arhitectura epocii lui Ștefan cel Mare, are o structură planimetrică ce face trecerea de la planul longitudinal la cel triconc. Ca element special al construcției: nișa exterioară de pe peretele vestic, menită să adăpostească masa pomenilor. La interior și la exterior se păstrează părți dintr-un ansamblul pictural executat în 1541 de o echipă de zugravi condusă de Dragoș Coman din Iași. Mormîntul ctitorului, aflat în pronaos, este cel mai important monument funerar în stil gotic din Modova. Monument UNESCO. Muzeu sătesc.
ARBORE subst. 1. Arbure, Luca, boierul lui Ștefan cel Mare; Arbureștii, fam. (Has). 2. Arbori (Ștef). V. și Copac 1.
COFFEA L., ARBORELE DE CAFEA, fam. Rubiaceae. Gen originar din Africa și Asia tropicală, cca 45 specii, arbuști sempervirescenți, cca 9 m înălțime. Frunze puternic lucioase, persistente, opuse, coriacee, de culoare verde-închis, 14-15 cm lungime, 6-7 cm lățime. Flori (4 petale) în axa frunzei pe un peduncul scurt, albe, cu miros plăcut. Fruct, o bacă, cca 1 cm diametru cu 2 semințe, boabe de cafea.
PARROTIA C. A. Mey., PAROTIA, fam. Hamamelidaceae. Gen cu o singură specie: Parrotia persica (DC.) C. A. Mey., « Arborele de fier ». Originară din Iran, Caucaz, în păduri umede și calde. înflorește primăvara, devreme. Flori hermafrodite, gălbui (fără petale, 5-7 stamine pendente de un roșu-aprins, pe antere lanceolate, ascuțite) așezate în spice laterale care poartă cîteva frunze pubescente, maro-închis. Arbust sau arbore, cca 9 m înălțime, cu ritidom exfoliat în plăci, ramurile tind să crească orizontal, maro-oliv, pubescente, muguri maro- închis, pîsloși. Frunze (apar după înflorire) simple, cu margini puțin ondulate, la bază cordiforme sau rotunjite, alterne, eliptice, sau invers-ovate, penat-nervate, cca 9 cm lungime, lung-pețiolate. Toamna frunzele se colorează roșu-strălucitor. Fruct, capsulă subrotundă, cu semințe ovate, lucioase.
PHELLODENDRON Rupr., FELODENDRON, ARBORE DE PLUTĂ, fam. Rutaceae. Gen originar din regiunile subtropicale și temperate ale Asiei, cca 11 specii de arbori înalți pînă la 20 m. Frunze caduce, aromate, imparipenat-compus, foliole ovat-lanceolate, pre vîrf alungite, mărunt-crenate pe margini, punctate. Flori unisexuat- dioice, mici, verzi-gălbui, în capitule terminale. Fructe, drupe globuloase.
Phellodendron amurense Rupr. « Arborele plută de Amur ». Înflorește vara. Flori mici, hermafrodite, unisexuate, dioice, galbene- verzui, dispuse în mici panicule terminale. Frunze, de obicei opuse, cca 33 cm lungime, imparipenat-compuse cu 5-13 foliole ovat-lanceolate, 5-10 cm lungime, acuminate, pe margini fin-denticulate, pe partea inferioară glauce, nervura centrală păroasă, pe cea superioară verzi-închis-lucitor cu peri pe margine, miros puternic, cad la începutul toamnei avînd culoarea aurie. Arbore, cca 15 m înălțime. Scoarță groasă, moale, (plută), gri, adînc-crăpată, lujeri puternici, gri.
SEQUOIA Endl., SECVOIA, ARBORELE MAMUT, fam. Taxodiaceae. Gen originar din S.U.A., 2 specii de arbori cu dimensiuni enorme, cu frunze mici, persistente, solzoase, ovate, ovat-lanceolate. Arbori monoici cu florile mascule solitare, cu 6-8 stamine, cele femele solitare, terminale, în formă de conuri cu numeroase cârpele, semințe în 3 muchii cîte 2 pe fiecare solz.
THEOBROMA L., ARBORELE DE CACAO, fam. Sterculiaceae. Gen originar din America tropicală, cca 23 specii, arbori și arbuști. Frunze întregi, simple, pieloase, scurt-pețiolate, cu nervuri proeminente. Flori mici (caliciul cu 2-5 sepale lanceolate, corolă cu 5 petale libere, 10 stamine unite într-un tub în formă de petală, dintre care 5 fertile și 5 sterile, 2-3 antere sesile cu 2 loji. ovarul cu 5 loji, fiecare cu un număr mare de semințe) dispuse în raceme sau fascicule axilare, pe tulpină sau pe ramurile mature. Fruct cărnos, ovoid, un fel de bacă.
THUJA L., TUIA, ARBORELE VIEȚII, fam. Cupressaceae. Gen orginar din America de N și Asia, 6 specii, arbori sau arbuști rășinoși, monoici, erecți. Frunze, persistente, mici, opuse, solzoase, dispuse imbricat pe 4 rînduri, cu aromă puternică, alipite de lujerii comprimați. Ramurile sînt, pe partea inferioară, verzi, uneori verzi-albăstrui și pot avea dungi albe. Flori unisexuate, mici, terminale sau axilare; cele mascule mici, globuloase, cu filamente scurte, antere cu 6 saci polinici; cele femele dau naștere la conuri alungite, cu solzi opuși, imbricați, 8 rar 12, dintre care 2-6 sînt fertili și 2 (uneori 4) exteriori plus 2 interiori sînt sterili. Fiecare solz cu 1-3 (foarte rar 5) semințe mici, plate.
Thuja orientalis L. (syn. Biota orientalis Endl.), « Arborele vieții ». Specie care înflorește primăvara. Conuri ovoide, verzi cu reflexe maronii, cu 6-8 solzi lemnoși, încovoiați, semințe nearipate, maro-închis. Frunze verzi-deschis, ca niște solzi, așezate imbricat, cu glande adîncite, iarna sînt maronii. Arbore piramidal, pînă la 10 m înălțime, dens-ramificat, stufos, ramuri în formă de evantai, scoarța maro-închis-roșiatică, se exfoliază.
árbore, arbori s. m. Nume generic pentru orice plantă cu trunchi înalt, lemnos și cu multe ramuri, care formează o coroană; copac; p. restr. pom. ♦ „Arborele vieții” = a) arbore decorativ originar din Extremul Orient, înalt și cu multe ramuri, având frunze mici și solzoase; tuia (Thuja orientalis); b) schemă reprezentând evoluția omului pe întregul parcurs al vieții sale; c) motiv iconografic ornamental cu caracter simbolic, reprezentând viața printr-un arbore încărcat de roade, dar amenințat mereu de primejdii ilustrate prin păsări și animale; este răspândit în arta cultă și populară atât în Orient, cât și în Europa, apărând frecvent și în pictura murală din țările române, în ornamentica sculptată și în miniaturi. ♦ „Arborele lui Iesei” = temă iconografică de largă răspândire în arta creștină, care simbolic genealogia lui Iisus Hristos, începând cu Iesei, tatăl regelui și psalmistului David. Tema se află în picturile exterioare din Moldova (Humor, 1535; Moldovița, 1538; Voroneț, 1596), amploarea conferită de pictorii moldoveni fiind unică în lume. Se mai numește „Arborele genealogic al lui Iisus”. – Din lat. arbor, -oris.

Arbore dex online | sinonim

Arbore definitie

Intrare: arbore
arbore substantiv masculin
arbor substantiv masculin
arbur substantiv masculin
arbure substantiv masculin
Intrare: Arbore
Arbore
Intrare: Arbore
Arbore
Intrare: arbore-de-cacao
arbore-de-cacao substantiv masculin
Intrare: arbore-de-cafea
arbore-de-cafea substantiv masculin
Intrare: arbore-de-cauciuc
arbore-de-cauciuc substantiv masculin
Intrare: arbore-de-fier
arbore-de-fier
Intrare: arbore-de-pâine
arbore-de-pâine substantiv masculin
Intrare: arbore-de-plută
arbore-de-plută
Intrare: arborele-vieții
arborele-vieții substantiv masculin articulat (numai) singular
Intrare: arbore-puturos
arbore-puturos substantiv masculin
Intrare: arborele-mamut
arborele-mamut substantiv masculin articulat