Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru arbora

arbora vt [At: REBREANU, J. 244 / Pzi: ~r├ęz / E: fr arborer, it arborare] 1 A ├«n─âl╚Ťa un steag, un pavilion pe o cl─âdire, pe catargul unei nave etc. 2 (Spc) A monta catargele unei nave. 3 (Fig; complementul exprim─â ╚Ťinuta, atitudinea etc.) A etala cu ostenta╚Ťie.
ARBOR├ü, arborez, vb. I. Tranz. 1. A ├«n─âl╚Ťa un steag, un pavilion pe o cl─âdire, pe catargul unei nave etc. 2. A monta catargele unei nave. 3. Fig. A se comporta sau a se ├«mbr─âca cu ostenta╚Ťie. ÔÇô Din fr. arborer.
ARBOR├ü, arborez, vb. I. Tranz. 1. A ├«n─âl╚Ťa un steag, un pavilion pe o cl─âdire, pe catargul unei nave etc. 2. A monta catargele unei nave. 3. Fig. A se comporta sau a se ├«mbr─âca cu ostenta╚Ťie. ÔÇô Din fr. arborer.
ARBOR├ü, arborez, vb. I. Tranz. 1. (Mai ales cu privire la un drapel) A ridica sus, ├«n v─âzul tuturor; a ├«nfige, a ├«n─âl╚Ťa drept. (Refl. pas.) De 1 Mai s-au arborat steaguri. 2. Fig. (Fran╚Ťuzism) A afi╚Öa cu ostenta╚Ťie (o hain─â, o ╚Ťinut─â, o atitudine).
ARBOR├ü, arborez vb. I. Tranz. 1. A ridica sus, ├«n v─âzul tuturor, a ├«n─âl╚Ťa (un drapel etc.). 2. Fig. (Fran╚Ťuzism) A afi╚Öa cu ostenta╚Ťie o ╚Ťinut─â, o atitudine etc. ÔÇô Fr. arborer.
arborá (a ~) vb., ind. prez. 3 arboreáză
arbor├í vb., ind. prez. 1 sg. arbor├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. arbore├íz─â
ARBOR├ü vb. a ├«n─âl╚Ťa, a ridica. (~ steagul patriei la catarg.)
ARBOR├ü vb. I. tr. 1. A ridica sus, a ├«n─âl╚Ťa drept, a purta (un steag, un pavilion etc.). 2. A monta catargele la bordul unei nave. 3. (Fig.) A afi╚Öa ostentativ o ╚Ťinut─â, o atitudine etc. [< fr. arborer].
ARBOR├ü vb. tr. 1. a ridica sus, a ├«n─âl╚Ťa drept, a purta (un steag, un pavilion etc.). 2. a instala catargele la bordul unei nave. 3. (fig.) a afi╚Öa ostentativ o ╚Ťinut─â, o atitudine. (< fr. arborer, it. arborare)
A ARBOR├ü ~├ęz tranz. 1) (steaguri, drapele, pavilioane) A instala la o anumit─â ├«n─âl╚Ťime; a ├«n─âl╚Ťa. 2) (catarge) A monta pe bordul unei nave. 3) fig. (atitudini, gesturi etc.) A afi╚Öa ├«n mod ostentativ. /<fr. arborer
arbor├á v. a ├«n─âl╚Ťa, a desf─â╚Öura (un stindard).
*arbor├ęz v. tr. (fr. arborer, it. arborare). R├«dic, ├«nal╚Ť, fixez sus: a arbora un steag.
ARBORA vb. a ├«n─âl╚Ťa, a ridica. (~ steagul patriei la catarg.)

Arbora dex online | sinonim

Arbora definitie

Intrare: arbora
arbora verb grupa I conjugarea a II-a