Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru arbiu

arb├şu sn [At: POLIZU / V: -ir, arghir, alibiu2 / Pl: ~ie / E: tc harbi] (├Änv) Vergeaua cu care se cur─â╚Ťa sau se ├«nc─ârca pu╚Öca.
ARB├ŹU, arb├şe, s. n. Vergea cu care ├«n trecut se cur─â╚Ťa sau se ├«nc─ârca pu╚Öca. ÔÇô Din tc. harbi.
ARB├ŹU, arbie, s. n. Vergea cu care ├«n trecut se cur─â╚Ťa sau se ├«nc─ârca pu╚Öca. ÔÇô Din tc. harbi.
ARB├ŹU, arbie, s. n. Vergea cu ajutorul c─âreia se ├«nc─ârca ╚Öi se cur─â╚Ťa alt─âdat─â pu╚Öca. ÔÇô Tc. harbi.
arb├şu (├«nv.) s. n., art. arb├şul; pl. arb├şe
arb├şu s. n., pl. arb├şe
ARB├ŹU s. 1. varg─â, vergea. (Cu ~l se cur─â╚Ťa odinioar─â ╚Ťeava pu╚Ötii.) 2. (reg.) climpu╚Ö, (prin nordul Transilv.) pu╚Ötoc. (~ la pu╚Öcoci.)
arb├şu (arb├şe), s. n. ÔÇô (├«nv.) Vergea de cur─â╚Ťat arme de foc. Tc. harbi (╚śeineanu, II, 23; Lokotsch 823); cf. alb. harbi, bg., sb. arbija.
arbiu n. 1. v─ârgu╚Ťa cu care se ├«ncarc─â un pistol sau o pu╚Öc─â; 2. b─â╚Ťul ce se pune ├«n ╚Ťeava pu╚Öcociului (un joc de copii): se ├«mpinge cu arbiul ISP. [Turc. HARBI].
arb├ş┼ş n., pl. ur─ş ╚Öi e (turc. harbi, bg. s├«rb. arbi─şa). Munt. Mold. Rar az─ş. Hulude╚Ť (piston) de cur─â╚Ťat ╚Ťeava ╚Öi de b─âtut ├«nc─ârc─âtura ├«n pu╚Ötile de sistema veche sa┼ş ├«n pu╚Öcoace. V. varg─â, vergea.
ARBIU s. 1. varg─â, vergea. (Cu ~ se cur─â╚Ťa odinioar─â ╚Ťeava pu╚Ötii.) 2. (reg.) climpu╚Ö, (prin nordul Transilv.) pu╚Ötoc. (~ la pu╚Öcoci.)

Arbiu dex online | sinonim

Arbiu definitie

Intrare: arbiu
arbiu substantiv neutru