Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

25 defini╚Ťii pentru arbitru

arb├ştru1 sm [At: PRAV. (1814), 14/15 / Pl: ~ri / E: fr arbitre, lat arbiter] 1 Judec─âtor ales de p─âr╚Ťile ├«mpricinate pentru a rezolva un litigiu Si: (├«nv) eretocrit. 2 Instan╚Ť─â aleas─â pentru a rezolva un litigiu. 3 Expert numit de tribunal ╚Öi ├«ns─ârcinat s─â-╚Öi dea p─ârerea ├«ntr-o afacere. 4 (├Äs) ~ de stat Arbitru (2) care judec─â litigiile patrimoniale dintre organele ╚Öi institu╚Ťiile de stat, dintre organiza╚Ťiile ╚Öi ├«ntreprinderile economice ale statului. 5 Judec─âtor suprem ╚Öi st─âp├ón absolut. 6 Persoan─â care impune o mod─â. 7 (Spt) Persoan─â care conduce desf─â╚Öurarea unei competi╚Ťii sportive.
arb├ştru2 sns [At: Lm / V: (├«nv) -riu / E: lat arbitrium] 1 Putere de hot─âr├óre proprie omului. 2 (Fiz; ├«s) Liberul ~ Libertatea omului de a hot─âr├« dup─â propria sa voin╚Ť─â.
ARB├ŹTRU, arbitri, s. m. 1. Persoan─â, organiza╚Ťie, instan╚Ť─â aleas─â sau desemnat─â pentru cercetarea ╚Öi rezolvarea unui litigiu. 2. Persoan─â ├«ns─ârcinat─â s─â conduc─â desf─â╚Öurarea unei competi╚Ťii sportive. ÔÇô Din fr. arbitre.
ARB├ŹTRU, arbitri, s. m. 1. Persoan─â, organiza╚Ťie instan╚Ť─â aleas─â sau desemnat─â pentru cercetarea ╚Öi rezolvarea unui litigiu. 2. Persoan─â ├«ns─ârcinat─â s─â conduc─â desf─â╚Öurarea unei competi╚Ťii sportive. ÔÇô Din fr. arbitre.
ARB├ŹTRU, arbitri, s. m. 1. Persoan─â aleas─â de p─âr╚Ťile ├«n cauz─â sau desemnat─â conform legii pentru cercetarea ╚Öi rezolvarea unui litigiu. Te prevenisem. Nu s├«nt bun de arbitru. SEBASTIAN, T. 96. ÔŚŐ Fig. [Lara s-a pomenit] Arbitru, deodat─â, deplin, peste-a lui soarte, St─âp├«n ╚Öi peste sine, st─âp├«n ╚Öi peste-ai s─âi. MACEDONSKI, O. I 258. ÔŚŐ Arbitru de stat = arbitru care judec─â litigiile dintre institu╚Ťiile de stat, ├«ntreprinderile ╚Öi organiza╚Ťiile sectorului socialist. 2. Persoan─â ├«ns─ârcinat─â s─â supravegheze ╚Öi s─â conduc─â desf─â╚Öurarea reglementar─â a unei competi╚Ťii sportive. Arbitrul are controlul absolut al jocului.
LIBER-ARB├ŹTRU s. m. (├Än filozofia idealist─â) Capacitatea omului de a ac╚Ťiona numai dup─â voin╚Ťa sa, independent de orice alt─â influen╚Ť─â; aceast─â concep╚Ťie idealist─â se opune determinismului, neg├«nd existen╚Ťa legilor obiective ale materiei ╚Öi societ─â╚Ťii.
ARB├ŹTRU, arbitri, s. m. Persoan─â aleas─â sau desemnat─â pentru cercetarea ╚Öi rezolvarea unui litigiu. ÔÖŽ Persoan─â ├«ns─ârcinat─â s─â supravegheze ╚Öi s─â conduc─â desf─â╚Öurarea unei competi╚Ťii sportive. ÔÇô Fr. arbitre.
arb├ştru (-bi-tru) s. m., art. arb├ştrul; pl. arb├ştri, art. arb├ştrii
!l├şber-arb├ştru (-bi-tru) s. n., art. l├şberul-arb├ştru (dar: liberul s─âu arbitru)
arb├ştru s. m. (sil. -tru), pl. arb├ştri, art. arb├ştrii
l├şber-arb├ştru adj. + s. n. (sil. -tru); pl. l├şber-arb├ştri[1]
ARB├ŹTRU s. (JUR.) judec─âtor, (grecism ├«nv.) eretocrit. (~ ├«ntr-un litigiu.)
ARB├ŹTRU s.m. 1. Persoan─â aleas─â sau desemnat─â pentru a judeca un diferend, un litigiu. 2. Persoan─â care arbitreaz─â o competi╚Ťie sportiv─â. / < fr. arbitre, cf. lat. arbiter].
LIBER-ARB├ŹTRU s.n. (Fil.) Interpretare voluntarist─â absolutizant─â a libert─â╚Ťii, opus─â determinismului, care neag─â existen╚Ťa legilor obiective ale naturii ╚Öi ale societ─â╚Ťii, consider├ónd c─â omul poate ac╚Ťiona numai dup─â voin╚Ťa sa, independent de orice alt─â condi╚Ťionare. [Dup─â fr. libre arbitre].
ARB├ŹTRU s. m. 1. persoan─â, institu╚Ťie care are sarcina de a solu╚Ťiona un diferend, un litigiu. 2. cel care arbitreaz─â o aplica╚Ťie tactic─â, o competi╚Ťie sportiv─â. (< fr. arbitre, lat. arbiter)
LIBER ARB├ŹTRU s. m. concep╚Ťie potrivit c─âreia omul ar avea libertate nem─ârginit─â de a ac╚Ťiona dup─â voin╚Ťa sa. (dup─â fr. libre arbitre)
ARB├ŹTRU ~i m. 1) Persoan─â autorizat─â s─â solu╚Ťioneze un litigiu. 2) Persoan─â calificat─â, ├«ns─ârcinat─â s─â arbitreze o competi╚Ťie sportiv─â. /<fr. arbitre, lat. arbiter
arbitru m. 1. persoan─â aleas─â spre a termina o ne├«n╚Ťelegere; 2. st─âp├ón absolut: arbitrul soartei noastre; liber arbitru, putin╚Ťa de a se hot─âr├« f─âr─â alt─â cauz─â dec├ót voin╚Ťa.
*arb├ştri┼ş n. (lat. arbitrium). Judecat─â de arbitri. Liber arbitri┼ş, libertatea de a face (de a comite, de a executa) or─ş nu dup─â cum ├«╚Ť─ş cere mintea ta, dup─â care e╚Öt─ş r─âspunz─âtor de faptele t─âle [1]. ÔÇô ╚śi arb├ştru (dup─â fr.). V. determinizm.
*├írbitru m. (lat. ├írbiter, fr. arbitre). Judec─âtor ales de tribunal sa┼ş de p─âr╚Ť─ş de bun─â vo─şa lor. St─âp├«n absolut. Dumneze┼ş e arbitru lumi─ş. Care d─â tonu: acest om e arbitru elegan╚Ťe─ş. ÔÇô ╚śi arb├ştru (dup─â fr.).
ARBITRU s. (JUR.) judecător, (grecism înv.) eretocrit. (~ într-un litigiu.)
cr├ştic-arb├ştru s. m. Critic ce joac─â rol de arbitru ÔŚŐ ÔÇ×V.R. a adoptat pozi╚Ťia elegant deta╚Öat─â a istoricului literar, sau a criticului-arbitru, a cercet─âtorului care respect─â faptele.ÔÇŁ Luc. 8 XII 73 p. 6. ÔŚŐ ÔÇ×Publicul, sunt ├«ncredin╚Ťat, ar urm─âri cu sufletul la gur─â pr─âbu╚Öirea lui Truman Capote de pe I pe XIII, derby-ul Faulkner ÔÇô Hemingway, deciziile, ├«ntotdeauna contestabile ale criticilor-arbitri, faulturile comise de autorii ┬źnoului roman┬╗ asupra prozatorilor ┬źclasici┬╗ sau ┬źcartona╚Öele ro╚Öii┬╗ atribuite, ├«n semn de eliminare, scriitorilor care ├«ncalc─â regula jocului.ÔÇŁ Cont. 15 XI 74 p. 11 (din critic + arbitru)
fem├ęie-arb├ştru s. f. (sport) Femeie cu rolul de arbitru ├«ntr-un meci ÔŚŐ ÔÇ×Prima femeie-arbitru din Bundesliga face du╚Ö ├«mpreun─â cu colegii din brigad─â.ÔÇŁ Ev.z. 21 X 95 p. 8 (din femeie + arbitru)
ARBITER ELEGANTIAE (ELEGANTIARUM) (lat.) arbitru al elegan╚Ťei ÔÇô Ini╚Ťial, apelativul scriitorului Caius Petronius, celebru ╚Öi pentru rafinamentul s─âu vestimentar. Expresia a ├«nceput s─â desemneze ulterior orice persoan─â care se deosebe╚Öte prin elegan╚Ť─â ╚Öi gust rafinat.
liber arb├ştru subst. No╚Ťiune filozofic─â ╚Öi etic─â (moral─â) care desemneaz─â o libertate absolut─â a voin╚Ťei omului, privit─â ca o independen╚Ť─â total─â fa╚Ť─â de necesitatea ╚Öi cauzalitatea obiectiv─â. ÔÇô Din liber + arbitru.

Arbitru dex online | sinonim

Arbitru definitie

Intrare: arbitru
arbitru substantiv masculin
  • silabisire: -tru
Intrare: liber-arbitru (s.n.)
liber-arbitru 2 s.n. substantiv neutru (numai) singular