arbitrál, ~ă a [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr arbitral, lat arbitralis, ~e] 1-2 Hotărât de arbitru (1-2). 3 Alcătuit din arbitri (1).

ARBITRÁL, -Ă, arbitrali, -e, adj. (Jur.) Hotărât de arbitru (1). Sentință arbitrală. ♦ Alcătuit din arbitri. Comisie arbitrală. – Din fr. arbitral.

ARBITRÁL, -Ă, arbitrali, -e, adj. (Jur.) Hotărât de arbitru. Sentință arbitrală. ♦ Alcătuit din arbitri. Comisie arbitrală. – Din fr. arbitral.

ARBITRÁL, -Ă, arbitrali, -e, adj. Care este hotărît de arbitru. Sentință arbitrală. ♦ Care este alcătuit din arbitri. Comisie arbitrală.

ARBITRÁL, -Ă, arbitrali, -e, adj. Hotărât de arbitru. Sentință arbitrală. ♦ Alcătuit din arbitri. Comisie arbitrală. – Fr. arbitral.

arbitrál (referitor la arbitraj) (-bi-tral) adj. m., pl. arbitráli; f. arbitrálă, pl. arbitrále

arbitrál (de arbitru) adj. m. (sil. -tral), pl. arbitráli; f. sg. arbitrálă, pl. arbitrále

ARBITRÁL, -Ă adj. Hotărât de arbitru. ♦ Format din arbitri. [< fr. arbitral].

ARBITRÁL, -Ă adj. de arbitru. ◊ format din arbitri. (< fr. arbitral)

ARBITRÁL ~ă (~i, ~e) 1) jur. Care este hotărât de un arbitru. Sentință ~ă. 2) Care este alcătuit din arbitri. Colegiu ~. Comisie ~ă. /<fr. arbitral

arbitral adj. 1. care e compus de arbitri: tribunal arbitral; 2. care e rostit de arbitri: judecată arbitrală.

*arbitrál, -ă adj. (lat. arbitralis). De arbitri: judecată arbitrală. Adv. Pin arbitri.