arbalétă sf [At: DA ms / Pl: ~te / E: fr arbalète] Armă de aruncat săgeți sau proiectile, asemănătoare cu un arc orizontal Si: (înv) arbalestră, arcubalistă.

ARBALÉTĂ, arbalete, s. f. Armă de aruncat săgeți sau proiectile, asemănătoare cu un arc, folosită în trecut. – Din fr. arbalète.

ARBALÉTĂ, arbalete, s. f. Armă de aruncat săgeți sau proiectile, asemănătoare cu un arc, folosită în trecut. – Din fr. arbalète.

ARBALÉTĂ, arbalete, s. f. (Înv.) Arc din oțel montat pe un pat de lemn (prevăzut cu un resort), folosit la aruncarea săgeților. – Fr. arbalète.

arbalétă s. f., g.-d. art. arbalétei; pl. arbaléte

arbalétă s. f., pl. arbaléte

ARBALÉTĂ s.f. 1. Armă folosită în evul mediu, care constă dintr-un arc montat pe un suport. 2. Armă folosită în vânătoarea sub apă. [< fr. arbalète].

ARBALÉTĂ s. f. 1. armă din evul mediu constând dintr-un arc montat pe un suport, care servea la aruncat săgeți sau proiectile. 2. armă folosită la vânătoarea sub apă. (< fr. arbalète)