arar definitie

16 definiții pentru arar

arar1 [At: DIONISIE, C., ap. HEM 1463 / V: (înv) ha~, haral, (îvp) ~iu, harariu, ~i, urări, or~, ur~ (pl urare) / Pl: ~i, ~e / E: tc harâr] 1 (Îrg) sn Țesătură groasă și rară, din păr de capră, din care se făceau traiste pentru cai sau cu care se acopereau căruțe. 2 sn (Îrg) Țesătură de păr din care se făceau corturi. 3 sn (Îrg) Coviltir acoperit cu arar (2). 4 sn (Pop) Giulgiu. 5 sm (Îrg) Sac mare din pânză groasă. 6 sm (Îrg) Sac mare de lână. 7 sn (Îrg) Cantitatea de lână pentru un arar (6).
arár2 av [At: ANON. CAR., ap. DA / V: -e1, (nob) ararul / E: a + rar] (Îoc ades, adesea, adeseori) Rar.
ARÁR adv. Arareori. – A3 + rar.
ARÁR adv. Rareori, arareori. – A3 + rar.
ARÁR adv. (În opoziție cu adesea, adeseori) Rar, rareori. Arar se rătăcește [pe baltă] glas de om. DRAGOMIR, în POEZ. N. 194. Petre... îndemna iepele arat, cu un plescăit de limbă energic. REBREANU, R. I 215. Arar se vede fire de om trecînd prin sat. DELAVRANCEA, S. 5. Arar se află pe tron mărinimia. MACEDONSKI, O. I 248.
ARÁR1 adv. Rar, rareori. [Var.: aráre adv.] – Din a3 + rar.
ARÁR2 s. n. Țesătură groasă și rară din păr de capră, folosită la acoperit căruțele sau la confecționarea sacilor. – Tc. harar.
arár (rar) adv.
arár adv.
ARÁR adv. v. rareori.
Arar ≠ deseori
arár (-re), s. n. – Prelată din păr de capră. Tc. harar (Lokotsch 832).
ARÁR adv. 1) La intervale de timp mai mari decât cele obișnuite; rar. 2) pop. Fără grabă; încet. A păși ~. A vorbi ~. /a + rar
arár, V. harar.
harár m. (turc. harar, ngr. harári, sîrb. harar, id.). Sud. Rar azĭ. Mare sac (2 metri) de dus lîna. Conținutu acestuĭ sac. S. n., pl. e. Munt. Un fel de țol (de păr de capră) din care se fac traĭste, coviltire saŭ corturĭ. – Și arar și haral. V. țuhal.
ARAR adv. arareori, rar, rareori. (Se duce ~ pe la el.)

arar dex

Intrare: arar
arar adverb