araméic, ~ă sf a [At: DEX2 / P: ~me-ic / Pl: ~ici, -ice / E: ns cf aramean] 1-2 (Limbă) care aparține limbilor semitice vorbite de arameeni (1).

ARAMÉIC, -Ă, arameici, -ce, adj. Care aparține limbilor semitice vorbite de arameeni (1), privitor la aceste limbi. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de arameeni (1); arameeană. [Pr.: -me-ic. – Var.: aramáic, -ă adj.] – Cf. arameean.

ARAMÉIC, -Ă, arameici, -ce, adj. Care aparține limbilor semitice vorbite de arameeni (1), privitor la aceste limbi. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de arameeni (1); arameană. [Pr.: -me-ic] – Cf. aramean.

!araméic/aramáic (-me-ic/-ma-ic) adj. m., pl. araméici/ aramáici; f. araméică/aramáică, pl. araméice/aramáice

araméic adj. m., pl. araméici; f. sg. araméică, pl. araméice

araméic/aramáic, -ă adj. (Despre idiomuri) Din familia limbilor semitice, în care sunt scrise cărți de cult ale evreilor; aramean. ◊ (s. f.) Limbă semitică, una dintre cele mai importante ale antichității. (după fr. araméen, sem. aramaik)