arábil, ~ă a [At: I. IONESCU, M. 54/ Pl: ~i, ~e / E: fr arable] 1-2 (D. pământ) Bun de arat și cultivat.

ARÁBIL, -Ă, arabili, -e, adj. (Despre pământ) Bun pentru arat și cultivat; arător. – Din fr. arable, lat. arabilis.

ARÁBIL, -Ă, arabili, -e, adj. (Despre pământ) Bun pentru arat și cultivat; arător. – Din fr. arable, lat. arabilis.

ARÁBIL, -Ă, arabili, -e, adj. (Despre pămînt) Bun pentru arat și cultivat. Noi n-avem pămînt arabil mult. Noi munca în grădini, în moșiile noastre de pruni și de alți pomi s-o facem împreună. DUMITRIU, N. 166. Strat arabil = stratul de pămînt care se ară și în care plantele cultivate își răspîndesc majoritatea rădăcinilor.

ARÁBIL, -Ă, arabili, -e, adj. (Despre pământ) Bun pentru arat și cultivat. – Fr. arable (lat. lit. arabilis).

arábil adj. m., pl. arábili; f. arábilă, pl. arábile

arábil adj. m., pl. arábili; f. sg. arábilă, pl. arábile

ARÁBIL adj. cultivabil, (rar) arător. (Pământ ~.)

ARÁBIL, -Ă adj. (Despre pământ) Bun pentru cultură. [Cf. lat. arabilis, it. arabile].

ARÁBIL, -Ă adj. (despre pământ) bun pentru cultură. (< fr. arable, lat. arabilis)

ARÁBIL ~ă (~i, ~e) (despre pământ) Care poate fi arat și cultivat; bun pentru arat și cultivat. /<fr. arable, alt. arabilis

arabil a. care se poate ara, bun de arat: pământ arabil.

*arábil, -ă adj. (lat. arabilis). Care se poate ara saŭ e bun de arat.

ARABIL adj. cultivabil, (rar) arător. (Pămînt ~.)