arțăgos definitie

19 definiții pentru arțăgos

arțăgos, ~oa [At: GORJAN, H. IV, 214 / V: -țăg-, hăr- / Pl: ~oși, ~oase / E: arțag + -os] 1-2 smf, a (Om) certăreț Si: (îvp) gâlcevitor. 3 av Cu arțag (3).
ARȚĂGÓS, -OÁSĂ, arțăgoși, -oase, adj. (Pop. și fam.) Certăreț. [Var.: harțăgos, -oásă, hărțăgos, -oásă adj.] – Arțag + suf. -os.
HARȚĂGÓS, -OÁSĂ adj. v. arțăgos.
HĂRȚĂGÓS, -OÁSĂ adj. v. arțăgos.
ARȚĂGÓS, -OÁSĂ, arțăgoși, -oase, adj. (Pop. și fam.) Certăreț. [Var.: (reg.) harțăgós, -oásă, hărțăgós, -oásă adj.] – Arțag + suf. -os.
HARȚĂGÓS, -OÁSĂ adj. V. arțăgos.
HĂRȚĂGÓS, -OÁSĂ adj. V. arțăgos.
ARȚĂGÓS, -OÁSĂ, arțăgoși, -oase, adj. Cu arțag, pornit pe ceartă, gîlcevitor. ◊ (Substantivat) Stăpînul Moșiilor Și domnul Cîmpiilor, Manea, slutul Și urîtul, Manea, grosul Și-arțăgosul. ANT. LIT. POP. I 291. ◊ Fig. Între doi boi rumegînd in ogradă, Dintr-un schimb de idei, se încinse o sfadă. Erau amîndoi arțăgoase cornute. TOMA, C. V. 186. Mi se păru un lucru cu neputință ca să mă expun a trece de-a curmezișul acea luncă, intrînd de-a dreptul in apele umflate și arțăgoase ale Siretului. ODOBESCU, S. II 270. – Variantă: hărțăgós, -oásă (SBIERA, P. 8, CREANGĂ, P. 111, ȘEZ. I 284) adj.
HĂRȚĂGÓS, -OÁSĂ adj. v. arțăgos.
ARȚĂGÓS, -OÁSĂ, arțăgoși, -oase, adj. Pornit pe ceartă; certăreț. [Var.: (reg.) harțăgós, -oásă, hărțăgós, -oásă adj.] – Din arțag + suf. -os.
arțăgós (pop., fam.) adj. m., pl. arțăgóși; f. arțăgoásă, pl. arțăgoáse
arțăgós adj. m., pl. arțăgóși; f. sg. arțăgoásă, pl. arțăgoáse
ARȚĂGÓS adj., s. v. certăreț.
ARȚĂGÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care are arțag; care este dispus spre ceartă; gâlcevitor; certăreț; scandalagiu; buclucaș. /arțag + suf. ~os
HĂRȚĂGÓS ~oásă (~óși, ~oáse) v. ARȚĂGOS.
arțăgos a. (Mold. harțăgos) pornit la mânie, cârcotaș, gâlcevitor: la luptă harțăgoși POP.
arțág, arțăgáș, arțăgós, V. harțag, hărțăgos.
hărțăgós, -oásă adj. (d. harțag). Care are tot-de-a-una harțag. – Și hărțăgáș și arțăgáș (Munt.).
ARȚĂGOS adj., s. certăreț, gîlcevitor, scandalagiu, (rar) vociferant, (înv. și pop.) zavragiu, (pop. și fam.) țîfnos, zurbagiu, (pop.) pricinaș, rînzos, (înv. și reg.) sfadnic, sfădalnic, sfădicios, (reg.) arțăgaș, gîlcevos, potcaș, scandalos, sfădăios, sfădăreț, sfădăuș, (Mold. și Bucov.) cîrciogar, (Transilv.) porav, (prin Olt.) pricinelnic, (prin Olt. și Ban.) pricinos, (înv.) pricelnic, pricios, pricitor, sfădaci, sfăditor, (fig.) clonțos, colțos, țăndăros. (Om ~.)

arțăgos dex

Intrare: arțăgos
arțăgos adjectiv
hărțăgos
harțăgos