arșinic definitie

8 definiții pentru arșinic

arșiníc [At: (a. 1736) HEM / V: arsenic2, arsen-, ~ă / Pl: ~ici / E: nct] 1 sm (Bot; reg; șîf arsenic, arșinic) Plantă erbacee din familia carofilaceelor, cu flori roșii, albe sau pestrițe, originară din Orient și care se cultivă ca plantă ornamentală Si: cruciulițe (1), floare de stea, buchet roșu, chinezoaică focșor, focul drăguții, garoafe roșii, garoflță de grădiniță, lemnuș, para focului, pene de mătase, pietricele, scaunul popii, scânteiuță, scănteiuță roșie, stele, urșinic (Lychnis chalcedonica). 2 sf (îf arsenică) Brumărele (Phlox paniculata). 3 (Reg; îc) – de cățun Rujă (Sediun roșea).
ARȘÍNIC, arșinici, s. m. Plantă erbacee ornamentală cu flori roșii, albe sau pestrițe (Lychnis chalcedonica). – Et. nec.
ARȘÍNIC, arșinici, s. m. Plantă erbacee ornamentală cu flori roșii, albe sau pestrițe (Lychnis chalcedonica). – Et. nec.
arșínic s. m., pl. arșínici
ARȘINÍC s. (BOT.; Lychnis chalcedonica) (reg.) scaunul-popii.
arșiníc m. (din urșinic). O plantă cariofilee ornamentală originară din Orient (lychnis chalcedonica).
urșiníc și (vechĭ) orșiníc n., pl. urĭ (it. olosérico, d. ngr. olosirikón, tot de matasă. Cp. și cu Urgandiș, la organtin). Satin: comănace de urșinic (satin) galben (Ĭorga, Ist. Arm. Rom. 2, 113) de cea maĭ bună matasă, de urșinic (Ĭorga, Negoț. 161). – Și urșeníc, arșiníc (Buc.) și urușníc (Hotin).
ARȘINIC s. (BOT.; Lychnis chalcedonica) (reg.) scaunul-popii.

arșinic dex

Intrare: arșinic
arșinic substantiv masculin