Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru ar─âtur─â

ar─ât├║r─â sf [At: (a. 1579) ap. HEM 1476 / Pl: ~ri / E: lat aratura] 1 Munca aratului1 (1). 2-3 (├Äs) Loc de ~ Teren arabil (1-2). 4 (Rar) Recolta de pe un loc arat2 ╚Öi sem─ânat. 5 C├ómp cultivat Si: ogor, ╚Ťarin─â. 6 Timpul aratului1 (1).
AR─éT├ÜR─é, ar─âturi, s. f. 1. Ac╚Ťiunea de a ara; arat1. 2. P─âm├ónt arat. ÔÇô Ara + suf. -─âtur─â.
AR─éT├ÜR─é, ar─âturi, s. f. 1. Ac╚Ťiunea de a ara; arat1. 2. P─âm├ónt arat. ÔÇô Ara + suf. -─âtur─â.
AR─éT├ÜR─é, ar─âturi, s. f. 1. Ac╚Ťiunea de a ar a, de a lucra p─âm├«ntul; arat. Dezmiri╚Ötitul ╚Öi ar─âtura ad├«nc─â de toamn─â s├«nt lucr─ârile de baz─â ale p─âm├«ntului, f─âr─â de care nu se poate ob╚Ťine o recolt─â bogat─â. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2714. Asta ├«i trezea amintiri nedeslu╚Öite de la alte ar─âturi, ╚Öi omul sim╚Ťea o pl─âcere care-l f─âcea s─â str├«ng─â pumnii pe lemnul lucios, rotund al coarnelor plugului. DUMITRIU, V. L. 7. Trebuie s─â munce╚Öti la ar─âtura c├«mpului. ISPIRESCU, U. 24. Fie, neico, c├«╚Ťi or vrea, C─â tot nu-s ca dumneata, Nici la stat, nici la f─âptur─â, Nici la joc, nici l-ar─âtur─â. HODO╚ś, P. P. 81. 2. P─âm├«nt arat, ╚Ťarin─â. C─âlcau mai mult prin ar─âtur─â dec├«t prin mijlocul ╚Öoselei. PAS, L. I 34. ╚Ü─âranii au ├«mp├«nzit c├«mpul ╚Öi ar─âturile de toamn─â. SAHIA, N. 27. Boii mergeau iute, iute, dar l─âsaser─â drumul ma╚Ťe ╚Öi o luaser─â acum prin ar─âtur─â. SANDU-ALDEA, U. P. 214. De venea apa mare, ar─âturile lui le ├«neca. ISPIRESCU, L. 206.
AR─éT├ÜR─é, ar─âturi, s. f. 1. Ac╚Ťiunea de a ara; arat. 2. P─âm├ónt arat; ogor, ╚Ťarin─â. ÔÇô Lat. aratura.
ar─ât├║r─â s. f., g.-d. art. ar─ât├║rii; pl. ar─ât├║ri
ar─ât├║r─â s. f., g.-d. art. ar─ât├║rii; pl. ar─ât├║ri
AR─éT├ÜR─é s. 1. arare, arat, plug, plug─ârie, plug─ârit, (rar) plug─ârire. (N-a ie╚Öit azi la ~.) 2. (concr.) ogor, ╚Ťarin─â, (pop.) r─âzor, (reg.) plan. (~ este terenul arat.)
ar─ât├║r─â (ar─ât├║ri), s. f. ÔÇô Arat, ac╚Ťiunea ╚Öi rezultatul lui a ara. Lat. ─âr─üt┼źra (Pu╚Öcariu 110; REW 602 a; DAR); cf. it. aratura, v. fr. are├╝re,, cat., sp., port. aradura. Cf. ara.
ARĂTÚRĂ ~i f. 1) v. A ARA. ~ de toamnă. 2) Pământ arat. /a ara + suf. ~ătură
arătură f. 1. pământul arat; 2. aratul câmpului. [Lat. ARATURA].
ar─ât├║r─â f., pl. ─ş. Felu de a ara. Loc arat: un sat ├«ntre ar─âtur─ş.
AR─éTUR─é s. 1. arare, arat, plug, plug─ârie, plug─ârit, (rar) plug─ârire. (N-a ie╚Öit azi la ~.) 2. ogor, ╚Ťarin─â (pop.) r─âzor, (reg.) plan. (~ este terenul arat.)
a o lua pe ar─âtur─â / pe c├ómpii / pe miri╚Öte expr. (iron.) a devia de la subiectul unei discu╚Ťii.

Ar─âtur─â dex online | sinonim

Ar─âtur─â definitie

Intrare: ar─âtur─â
ar─âtur─â substantiv feminin