arătos definitie

13 definiții pentru arătos

arătos, ~oa a [At: N. COSTIN, ap. LET. I, 133/34 / Pl: ~oși, ~oase / E: arăta + -os] 1 (D. ființe; spc d. oameni) Chipeș. 2 (D. ființe; spc d. oameni) Cu o înfățișare măreață. 3 (D. lucruri, md. case) Impozant. 4 (Pex; d. lucruri) Cu aspect plăcut.
ARĂTÓS, -OÁSĂ, arătoși, -oase, adj. Care are o înfățișare frumoasă sau impunătoare. – Arăta + suf. -os.
ARĂTÓS, -OÁSĂ, arătoși, -oase, adj. Care are o înfățișare frumoasă sau impunătoare. – Arăta + suf. -os.
ARĂTÓS, -OÁSĂ, arătoși, -oase, adj. (Despre oameni) Cu înfățișare impunătoare; frumos, chipeș. Era arătos, nevoie mare. Ai fi pus ochii pe dînsul d-ar fi fost într-o mie. ISPIRESCU, L. 352. ♦ (Despre lucruri) Mare, impozant, frumos. Case mari, arătoase, mai luminoase. PAS, L. I 82. Cetatea lui era încă mică și puțin arătoasă. ODOBESCU, S. III 287. Cum e bradul arătos, Așa-i badea de frumos. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 39.
ARĂTÓS, -OÁSĂ, arătoși, -oase, adj. (Despre ființe) Frumos, chipeș. ♦ (Despre lucruri) Mare, impozant, frumos. – Din arăta + suf. -os.
arătós adj. m., pl. arătóși; f. arătoásă, pl. arătoáse
arătós adj. m., pl. arătóși; f. sg. arătoásă, pl. arătoáse
ARĂTÓS adj. 1. v. frumos. 2. aspectuos, falnic, frumos, impozant, (pop.) mândru. (O casă ~oasă.)
Arătos ≠ urât, nearătos
ARĂTÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care are un aspect plăcut; aspectuos; prezentabil. /a arăta + suf. ~os
arătos a. chipeș, frumos, falnic (ca exterior): el era arătos nevoie mare ISP.
arătós, -oásă adj. (d. arăt). Frumos, impunător: om arătos, casă arătoasă. V. vederos.
ARĂTOS adj. 1. chipeș, frumos, (pop.) chipos, fălos, mîndru, ochios, (înv. și reg.) vederos, (reg.) marghiol, tîmbuș, (Transilv.) hireș, (prin vestul Transilv.) mușat, (Transilv.) nialcoș, (înv.) ghizdav, iscusit, (fam.) gigea, (arg.) mișto. (Un flăcău ~.) 2. aspectuos, falnic, frumos, impozant, (pop.) mîndru. (O casă ~.)

arătos dex

Intrare: arătos
arătos adjectiv