arăpesc, ~ească [At: VARLAAM, C. II, 44/2 / V: hăr- / E: arap2 + -esc] (Îvp) 1-8 a Arab (2, 4-10). 11 a (Pex) Care aparține unei rase negride. 12 sfa Dans popular din Dobrogea, nedefinit mai îndeaproape.

chilión-arăpésc sm [At: BARCIANU / P: ~li-on / E: nct] (Bot) 1 Păpădie (Taraxacum officinale). 2 Nalbă (Athamanta libanotis).

ARĂPÉSC, -EÁSCĂ, arăpești, adj. (Pop.) Care aparține arapilor, privitor la arapi. – Arap + suf. -esc.

ARĂPÉSC, -EÁSCĂ, arăpești, adj. (Pop.) Care aparține arapilor, privitor la arapi. – Arap + suf. -esc.

ARĂPÉSC, -EÁSCĂ, arăpești, adj. (Învechit și popular) Din arabiu, arăbesc, arab. Pe metalice tripede ard parfumuri arăpești. MACEDONSKI, O. I 104. Piciorul lui întrece fugarul arăpesc. ALECSANDRI, P. III 379. Și mai are grajdiuri mari Cu cincizeci de armăsari, Giumătate arăpești Și ceilalți moldovenești. ALECSANDRI, P. P. 202.

ARĂPÉSC, -EÁSCĂ, arăpești, adj. (Pop.) 1. De arap, privitor la arapi (1). 2. Arab. – Din arap + suf. -esc.

arăpésc (pop.) adj. m., f. arăpeáscă; pl. m. și f. arăpéști

arăpésc adj. m., f. arăpeáscă; pl. m. și f. arăpéști

ARĂPÉSC adj. v. arab, arabic, arăbesc.

arăpesc a. arab: cal arăpesc. ║ arăpească f. horă dobrogeană.

hărăpésc, -eáscă adj. De Harap: buze hărăpeștĭ. – Pin Olt. arăpesc.

arăpesc adj. v. ARAB. ARABIC. ARĂBESC.