arămíu, -íe a [At: VLAHUȚĂ, N. 90 / Pl: ~ii / E: aramă + -iu] (Pop) De culoarea aramei (1).

ARĂMÍU, -ÍE, arămii, adj., s. n. 1. Adj. De culoarea aramei. 2. S. n. Culoare arămie (1). – Aramă + suf. -iu.

ARĂMÍU, -IE, arămii, adj. De culoarea aramei. – Aramă + suf. -iu.

ARĂMÍU, -ÍE, arămii, adj. De culoarea galbenă-roșcată a aramei. Undele arămii ale părului inextricabil împletit. GALACTION, O. 1 58. Copacii arămii și-ntindeau crengile țepene, cu frunza rară și pălită. VLAHUȚĂ, O. A. 128. ◊ (Adverbial) În poiana înnoptată Para focului se gată Cu poveștile o dată... Doar jeraticul tîrziu Luminează arămiu, Și mai ard cărbunii mici Cu licăr de licurici. DEȘLIU, M. 60.

ARĂMÍU, -IE, arămii, adj. De culoarea aramei. – Din aramă + suf. -iu.

arămíu1 adj. m., f. arămíe; pl. m. și f. arămíi

arămíu2 s. n., art. arămíul

arămíu adj. m., f. arămíe; pl. m. și f. arămíi

ARĂMÍU adj. v. roșcat.

ARĂMÍU ~e (~i) Care este de culoarea aramei; galben-portocaliu. /aramă + suf. ~iu

arămiu a. de coloarea aramei.

arămíŭ, -íe adj. De coloarea arămiĭ, bronzat.

ARĂMIU adj. roșcat, roșcovan, roșiatic, (înv. și reg.) rus, (reg.) rui, rușeț. (Cu părul ~.)