apupá vir [At: DEX2 / Pzi: apúp / E: pupă] 1-2 (D. nave) A se înclina longitudinal cu prora mai sus decât pupa (datorită încărcării neuniforme).

APUPÁ, pers. 3 apúpă, vb. I. Intranz. și refl. (Despre nave) A se înclina longitudinal cu prora mai sus decât pupa (datorită încărcării neuniforme). – Din pupă.

APUPÁ, pers. 3 apúpă, vb. I. Intranz. și refl. (Despre nave) A se înclina longitudinal cu prora mai sus decât pupa (datorită încărcării neuniforme). – Din pupă.

apupá (a ~) (a se înclina spre pupă) vb., ind. prez. 3 apúpă

apupá vb., ind. prez. 3 sg. apúpă

APUPÁ vb. I. tr. A înclina o navă către pupă. [Cf. fr. appouper, it. appoppare].

APUPÁ vb. intr., refl. (despre nave) a se înclina longitudinal către pupă, datorită unei încărcături neuniforme. (< fr. appouper)

A APUPÁ pers. 3 apúpă intranz. (despre nave) A se înclina longitudinal spre pupă (ca urmare a încărcării neuniforme). /<fr. appouper, it. appoppare