aptitudine definitie

16 definiții pentru aptitudine

aptitúdine sf [At: MAIORESCU, D. II, 240 / Pl: ~ni / E: fr aptitude, lat aptitudo, -inis] Însușire individuală care determină obținerea de rezultate bune într-o anumită activitate Si: înclinație.
APTITÚDINE, aptitudini, s. f. Însușire psihică individuală care condiționează îndeplinirea în bune condiții a unei munci, a unei acțiuni; aplicație, înclinație, dar2. – Din lat. aptitudo, -inis, fr. aptitude.
APTITÚDINE, aptitudini, s. f. Însușire psihică individuală care condiționează îndeplinirea în bune condiții a unei munci, a unei acțiuni; aplicație, înclinație, dar2. – Din lat. aptitudo, -inis, fr. aptitude.
APTITUDÍNE, aptitudini, s. f. Dispoziție naturală, înclinare; posibilitate, pricepere de a face ceva.
APTITÚDINE, aptitudini, s. f. Dispoziție naturală; înclinare; posibilitate, pricepere de a face ceva. – Fr. aptitude (lat. lit. aptitudo, -inis).
aptitúdine s. f., g.-d. art. aptitúdinii; pl. aptitúdini
aptitúdine s. f., g.-d. art. aptitúdinii; pl. aptitúdini
APTITÚDINE s. 1. aplecare, aplicație, atracție, chemare, dar, har, înclinare, înclinație, înzestrare, pornire, predilecție, predispoziție, preferință, talent, vocație, (livr.) propensiune, (pop.) tragere, (înv.) aplecăciune, plecare. (Și-a demonstrat din plin ~ pentru...) 2. v. simț. 3. v. facultate.
APTITÚDINE s.f. Înclinare, dispoziție naturală; destoinicie, pricepere. [Cf. fr. aptitude].
APTITÚDINE s. f. înclinație, dispoziție naturală sau câștigată de a face unele lucruri; destoinicie. (< fr. aptitude, lat. aptitudo)
APTITÚDINE ~i f. Atracție înnăscută (spre o anumită activitate); dispoziție firească; înclinație; vocație; facultate; capacitate. /<fr. aptitude, lat. aptitudio, ~inis
aptitudine f. dispozițiune naturală, capacitate.
*aptitúdine f. (mlat. aptitúdo, -údinis; fr. aptitude. V. atitudine). Calitatea de a fi apt din natură: aptitudine pentru știință.
APTITUDINE s. 1. aplecare, aplicație, atracție, chemare, dar, har, înclinare, înclinație, înzestrare, pornire, predilecție, predispoziție, preferință, talent, vocație, (livr.) propensiune, (pop.) tragere, (înv.) aplecăciune, plecare. (Și-a demonstrat din plin ~.) 2. acuitate, aplecare, înclinare, înclinație, simț. (Are o ~ profundă pentru nuanțe.) 3. capacitate, facultate, însușire, posibilitate. (~ intelectuale.)
BREVET DE APTITUDINE ȘI LICENȚĂ document eliberat de autoritățile aeronautice ale unui stat care conferă și certifică o calificare a unei persoane ca personal navigant profesionist, particular sau sportiv. Valabilitatea licenței variază de la o țară la alta, în general acordându-se pe un an de zile.
LE GÉNIE N’EST AUTRE CHOSE QU’UNE GRANDE APTITUDE À LA PATIENCE (fr.) geniul nu este altceva decât o mare aptitudine pentru răbdare.

aptitudine dex

Intrare: aptitudine
aptitudine substantiv feminin