Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

24 defini╚Ťii pentru apropo

aprop├│ [At: ALECSANDRI, T. 418 / V: -u sn, -os av, (├«nv; eig) -ont sn, (itm) -zito av / S: apropos / Pl: ~uri / E: fr ├á-propos] 1 av (├Änv; ╚Ö├«f ~ s) Fiindc─â veni vorba. 2 av (├Änv; ╚Ö├«f ~ s) Fiindc─â s-a ├«nt├ómplat s─â-mi amintesc. 3 av (Ilpp) ~ de (sau, ├«nv, -zito de) ├«n leg─âtur─â cu. 4 sn (├Äf -u, ├«nv -ont, mpl) Aluzie la adresa cuiva. 5 sn (├Äf -u, ├«nv -ont; mpl) Propunere f─âcut─â pe ocolite. 6 sn (├«f -u, ├«nv -ont; mpl) Propunere deocheat─â. 7-8 sn (├Äe) A face un -u (sau -uri) ori a bate -uri A face aluzii (uneori la adresa vie╚Ťii intime). 9 sn (├Änv) Prezen╚Ť─â de spirit. 10 sn (├Änv; fam; ├«e) A face ceva la -ont A face ceva la momentul oportun. 11-12 av (Iuz; fam; ├«e) A veni (a c─âdea) tare (foarte) ~ A veni la momentul potrivit sau tocmai c├ónd era a╚Öteptat.
aprop├│u sn vz apropo
APROP├ô, (1) adv., (2) apropouri, s. n. 1. Adv. Fiindc─â a venit vorba (de asta); bine c─â mi-am adus aminte. 2. S. n. Aluzie (adesea r─âut─âcioas─â) la adresa cuiva; propunere f─âcut─â cuiva pe ocolite. [Var.: aprop├│u s. n.] ÔÇô Din fr. ├á-propos.
APROPÓU s. n. v. apropo.
APROP├ô (1) adv., (2) apropouri, s. n. 1. Adv. Fiindc─â a venit vorba (de asta); bine c─â mi-am adus aminte. 2. S. n. Aluzie (adesea r─âut─âcioas─â) la adresa cuiva; propunere f─âcut─â cuiva pe ocolite. [Var.: aprop├│u s. n.] ÔÇô Din fr. ├á-propos.
APROPÓU s. n. v. apropo.
APROP├ô1 adv (Fran╚Ťuzism familiar, adesea urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źde┬╗) Fiindc─â a venit vorba (de asta); a! bine c─â mi-am adus aminte! Apropo de ├«nsurat... nu s-o ├«nf─â╚Ťo╚Öat nici un holtei ca s─â cete (= s─â cear─â) duducile? ALECSANDRI, T. I 130. ÔÇô Scris ╚Öi: (dup─â fran╚Ťuze╚Öte, nerecomandabil) apropos, ├á propos.
APROP├ô2, apropouri, s. n, (Fran╚Ťuzism) 1. (Mai ales la pl.) Vorbe spuse pe ocolite ╚Öi (de obicei) cu inten╚Ťii r─âuvoitoare la adresa cuiva. 2. (Neobi╚Önuit) Calitatea de a spune sau a face lucruri potrivite cu o situa╚Ťie; faptul de a fi spiritual. Are ╚Öi apropo, galantomul. ALECSANDRI, T. 1687. ÔÇô Variant─â: aprop├│u s. n.
APROPÓU S. n. v. apropo2.
APROP├ô2, apropouri, s. n. (Fran╚Ťuzism) Vorbe spuse pe ocolite (╚Öi cu inten╚Ťii r─âuvoitoare) la adresa cuiva. ÔÇô Fr. ├á-propos.
APROP├ô1 adv. (Fran╚Ťuzism) Fiindc─â a venit vorba (de asta); a! bine c─â mi-am adus aminte! ÔÇô Fr. ├á-propos.
aprop├│1 (a-pro-) adv.
aprop├│2/aprop├│u (a-pro-) s. n., art. aprop├│ul; pl. aprop├│uri
aprop├│ adv. (sil. -pro-)
aprop├│/aprop├│u s. n. (sil. -pro-), art. aprop├│ul; pl. aprop├│uri
APROPÓ s. v. aluzie.
APROP├ô adv. (Fam.) Fiindc─â a venit vorba (de asta); bine c─â mi-am adus aminte! // s.n. (De obicei la pl.) Cuvinte spuse pe departe (adesea r─âu inten╚Ťionate) la adresa cuiva; aluzii r─âut─âcioase. [Pl. -ouri. / < fr. ├á-propos].
APROPÓ I. adj. (fam.) ce voiam să spun! fiindcă a venit vorba! II. s. n. aluzie răutăcioasă la adresa cuiva. (< fr. à-propos)
aprop├│ adv. ÔÇô Fiindc─â a venit vorba; bine c─â mi-am adus aminte. Fr. ├á propos. ÔÇô Der. apropo(u), s. n. (aluzie).
APROPÓ1 adv. Fiindcă a venit vorba; bine că mi-am adus aminte. [Sil. a-pro-] /<fr. à propos
APROPÓ2 ~uri n. mai ales la pl. Aluzii (adesea răutăcioase) la adresa cuiva. [Art. apropoul; Sil. -pro-; Var. apropou] /<fr. à-propos
aprop├▓ adv. (potrivit cu locul, cu vorba) cu aceast─â ocaziune, ├«n aceast─â privin╚Ť─â (= fr. ├á propos). ÔĽĹ n. vorb─â zis─â la timp; Apropourile lui Cilibi Moise.
*├í-propos Cuv. fr. care se pronun╚Ť─â aprop├│ ╚Öi ├«nseamn─â ÔÇ×relativ la ce─şa ce se vorbe╚ÖteÔÇŁ. De ex.: A venit cutare. ÔÇô Aprop├│! Ce-a─ş aflat despre frate-su? ÔÇô Apropo de ce ├«ntreb─ş? Subst. Vorb─â zis─â la timp: un aprop├│, do┼ş─â apropour─ş.
apropo s. v. ALUZIE.

Apropo dex online | sinonim

Apropo definitie

Intrare: apropo
apropo adverb substantiv neutru
  • silabisire: -pro-
apropou substantiv neutru
  • silabisire: -pro-