apropietúră sf [At: CARAGIALE, ap. CADE / P: ~pi-e- / Pl: ~ri / E: apropia1 + -ură] (Nob) Loc de apropiere.

APROPIETÚRĂ, apropieturi, s. f. (Rar) Loc de întâlnire, de apropiere a unor lucruri. – Din apropia + suf. -(ă)tură.