apród sm [At: (a. 1443) DER / Pl: ~ozi / E: mg apród „paj, ucenic”] (Înv) 1-2 (Șîs ~ de curte) Fecior de boier care îndeplinea, la curtea domnească, serviciul de paj și de scutier, așteptând să fie boierit. 3-6 (Mol; Mun) Dregător al curții domnești, cu atribuții administrative, fiscale sau juridice. 7 (Pex) Mesager. 8 (Reg) Erou. 9 (Reg) Dorobanț. 10 (Îs) ~ de târg Perceptor. 11 (Îs) ~ de divan Agent care aducea la judecată pe împricinați și constrângea la plată pe debitori. 12 Slujbaș care păzea sălile și introducea publicul în instituții.

APRÓD, aprozi, s. m. 1. Dregător al curții domnești în Moldova și Țara Românească, cu atribuții (administrative, fiscale, juridice) variate. 2. Fecior de boier care slujea la curtea domnească. 3. Slujbaș care păzea sălile și introducea publicul în unele instituții. – Din magh. apród „paj, ucenic”.

APRÓD, aprozi, s. m. 1. Dregător al curții domnești în Moldova și Țara Românească, cu atribuții (administrative, fiscale, juridice) variate. 2. Fecior de boier care slujea la curtea domnească. 3. Slujbaș care păzea sălile și introducea publicul în unele instituții. – Din magh. apród „paj, ucenic”.

APRÓD, aprozi, s. m. (În trecut) 1. Slujbaș care păzea sălile și introducea publicul în unele instituții. Aprodul cel bătrîn și de treabă o observa în tăcere, scărpinîndu-și cu arătătorul mînii stingi bărbuța albă. SADOVEANU, B. 80. Incinta începea să se învioreze. Pe estrada prezidențială forfoteau secretari și funcționari. Se auzeau glasurile aprozilor de pe culoare: «Poftiți la ședință, domnilor deputați». REBREANU, R. II 35. 2. Fecior de boier dat la curtea domnească pentru a sluji pe lîngă domn ca paj sau ca scutier. Stau pîlcuri de oșteni... Aprozi, copii din casă, curteni și lefegii. ALECSANDRI, P. III 210.

APRÓD, aprozi, s. m. 1. (În trecut) Slujbaș care păzea sălile și introducea publicul în unele instituții. 2. (Înv.) Fecior de boier dat la curtea domnească pentru a sluji pe lângă domn ca paj sau ca scutier. – Magh. apród „paj, ucenic”.

apród (a-prod) s. m., pl. aprózi

apród s. m. (sil. -prod), pl. aprózi

APRÓD s. v. ușier.

apród (aprózi), s. m. – 1. Fecior de boier care slujea la curtea domnească. – 2. Slujbaș care păzea sălile și introducea publicul în unele instituții. Mag. apród „paj” de la apró „mic” (Cihac, II, 476). Apare pentru prima oară într-un document slavo-român din 1443.

aprod m. 1. odinioară, curtean care slujia la Divanul domnesc, ducea poruncile Domnului pe la boieri și împlinia datoriile: copii și cu aprozii ce pe Domnul ocolesc NEGR.; 2. azi, ușier, slugă pe lângă o autoritate (minister, tribunal): aprozii vorniciei NEGR. [Ung. APRÓD, paj, din APRÒ, mic].

Aprodul Purice m. 1. eroul unei poeme de Costache Negruzzi: din el s’ar trage, după tradițiune, neamul domnesc al Movileștilor; 2. sat nou în jud. Neamțu cu vr’o 30 de familii.

apród m. (ung. apród, copil, paj, ucenic). Vechĭ. Fecior de boĭer care împlinea pe lîngă domn serviciu de paj și scutier (numit și aprod de curte, care, împreună cu copiiĭ de casă, formaŭ garda domnească). Maĭ pe urmă, incasator, perceptor (numit și aprod de tîrg). Agent care-ĭ aducea la judecată pe împricinațĭ (numit și aprod de divan). Azĭ. Ușier pe la judecătoriĭ și prefecturĭ (pe la autoritățile judiciare și administrative). V. dorobanț.

aprod s. v. UȘIER.

PURICE, Aprodul ~, boier în slujba lui Ștefan cel Mare. În timpul bătăliei de la Șcheia (1486), împotriva turcilor, el a salvat viața domnului căzut de pe cal, dându-i calul său. Potrivit cronicarului Ion Neculce, pentru gestul său a fost boierit și a primit numele de Movilă, întemeind astfel neamul Movileștilor.

aprod, aprozi, s. m. hoț începător