aprobator definitie

2 intrări

15 definiții pentru aprobator

aprobator, ~oare [At: DA / V: -bă-, (reg) -bătoriu / Pl: ~i, ~oare / E: aproba + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care aprobă (1). 3 a Aprobativ (1).
aprobător, ~oare smf a vz aprobator
APROBATÓR, -OÁRE, aprobatori, -oare, adj. Aprobativ. – Din fr. approbateur, lat. approbator.
APROBATÓR, -OÁRE, aprobatori, -oare, adj. Aprobativ. – Din fr. approbateur, lat. approbator.
APROBATÓR, -OÁRE, aprobatori, -oare, adj. Care aprobă, care arată sau dă aprobare. V. aprobativ. Surîs aprobator.
APROBATÓR, -OÁRE, aprobatori, -oare, adj. Aprobativ. – Fr. approbateur (lat. lit. approbator).
aprobatór (a-pro-) adj. m., pl. aprobatóri; f. sg. și pl. aprobatoáre
aprobatór adj. m. (sil. -pro-), pl. aprobatóri; f. sg. și pl. aprobatoáre
APROBATÓR adj. v. aprobativ.
Aprobator ≠ dezaprobator
APROBATÓR, -OÁRE adj. Aprobativ. [Cf. fr. approbateur, lat. approbator].
APROBATÓR, -OÁRE adj. aprobativ. (< fr. approbateur, lat. approbator)
aprobator m. cel ce aprobă.
*aprobatór, -oáre adj. (lat. approbátor). Care aprobă.
APROBATOR adj. aprobativ. (Ton ~.)

aprobator dex

Intrare: aprobator
aprobator adjectiv
  • silabisire: -pro-
Intrare: aprobător
aprobător