Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

15 defini╚Ťii pentru aprobator

aprobator, ~oare [At: DA / V: -b─â-, (reg) -b─âtoriu / Pl: ~i, ~oare / E: aproba + -tor] 1-2 smf, a (Persoan─â) care aprob─â (1). 3 a Aprobativ (1).
aprob─âtor, ~oare smf a vz aprobator
APROBAT├ôR, -O├üRE, aprobatori, -oare, adj. Aprobativ. ÔÇô Din fr. approbateur, lat. approbator.
APROBAT├ôR, -O├üRE, aprobatori, -oare, adj. Aprobativ. ÔÇô Din fr. approbateur, lat. approbator.
APROBATÓR, -OÁRE, aprobatori, -oare, adj. Care aprobă, care arată sau dă aprobare. V. aprobativ. Surîs aprobator.
APROBAT├ôR, -O├üRE, aprobatori, -oare, adj. Aprobativ. ÔÇô Fr. approbateur (lat. lit. approbator).
aprobatór (a-pro-) adj. m., pl. aprobatóri; f. sg. și pl. aprobatoáre
aprobatór adj. m. (sil. -pro-), pl. aprobatóri; f. sg. și pl. aprobatoáre
APROBATÓR adj. v. aprobativ.
Aprobator Ôëá dezaprobator
APROBATÓR, -OÁRE adj. Aprobativ. [Cf. fr. approbateur, lat. approbator].
APROBATÓR, -OÁRE adj. aprobativ. (< fr. approbateur, lat. approbator)
aprobator m. cel ce aprob─â.
*aprobatór, -oáre adj. (lat. approbátor). Care aprobă.
APROBATOR adj. aprobativ. (Ton ~.)

Aprobator dex online | sinonim

Aprobator definitie

Intrare: aprobator
aprobator adjectiv
  • silabisire: -pro-
Intrare: aprob─âtor
aprob─âtor