Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru aprioric

apri├│ric, ~─â a, av [At: DAME / P: ~pri-o- / Pl: ~ici, -ice / E: a priori + ~(i)c, dup─â ger apriorisch] 1-2 av, a (Fiz) (├Äntr-un mod) independent de experien╚Ť─â, bazat numai pe ra╚Ťiune Si: a priori.
APRI├ôRIC, -─é, apriorici, -ce, adj. (Fil.) Anterior experien╚Ťei, independent de experien╚Ť─â; bazat numai pe ra╚Ťiune. [Pr.: -pri-o-] ÔÇô Din germ. apriorisch.
APRI├ôRIC, -─é, apriorici, -ce, adj. (Fil.) Anterior experien╚Ťei, independent de experien╚Ť─â; bazat numai pe ra╚Ťiune. [Pr.: -pri-o-] ÔÇô Din germ. apriorisch.
APRI├ôRIC, -─é, apriorici, -e, adj. (├Än teoria fals─â, idealist─â a cunoa╚Öterii formulat─â de Leibniz ╚Öi Kant, care presupune existen╚Ťa ra╚Ťiunii pure) Anterior experien╚Ťei, independent de experien╚Ť─â; bazat numai pe ra╚Ťiune. D-l Duhring socote╚Öte de asemenea c─â poate construi ├«ntreaga matematic─â pur─â, asemeni formelor de baz─â ale existen╚Ťei, ├«n mod aprioric, adic─â din cap, f─âr─â s─â se foloseasc─â de experien╚Ťele pe care ni le ofer─â lumea exterioar─â. ENGELS, A. 45. ÔÇô Pronun╚Ťat: -pri-o-.
APRI├ôRIC, -─é, apriorici, -e, adj. (├Än teoria idealist─â a cunoa╚Öterii formulat─â de Leibniz ╚Öi Kant, care presupune existen╚Ťa ra╚Ťiunii pure) Anterior experien╚Ťei, independent de experien╚Ť─â; bazat numai pe ra╚Ťiune. [Pr.: -pri-o-] ÔÇô Dup─â germ. apriorische.
apri├│ric (a-pri-o-) adj. m., pl. apri├│rici; f. apri├│ric─â, pl. apri├│rice
apri├│ric adj. m. (sil. -pri-o-), pl. apri├│rici; f. sg. apri├│ric─â, pl. apri├│rice
APRIÓRIC adj. (FILOZ.; la Kant) transcendental. (Principii ~.)
APRI├ôRIC, -─é adj. Anterior oric─ârei experien╚Ťe, fundat exclusiv pe specula╚Ťiile abstracte ale ra╚Ťiunii. [Cf. germ. apriorisch].
APRI├ôRIC, -─é adj. (despre cuno╚Ötin╚Ťe) care nu provine din experien╚Ť─â; anterior oric─ârei experien╚Ťe, bazat exclusiv pe ra╚Ťiune. (< germ. apriorisch)
APRI├ôRIC ~c─â (~ci, ~ce) Care nu este bazat pe experien╚Ť─â; anterior oric─ârei experien╚Ťe; bazat numai pe ra╚Ťiune. [Sil. a-pri-o-] /<germ. apriorisch
*apri├│ric ╚Öi aprior├şst, -─â adj. (germ. aprioristisch). Barb. A priori (lat. ÔÇ×din ainteÔÇŁ, adic─â ÔÇ×├«n ainte de a cercetaÔÇŁ).
APRIORIC adj. (FILOZ.; la Kant) transcendental. (Principii ~.)

Aprioric dex online | sinonim

Aprioric definitie

Intrare: aprioric
aprioric adjectiv
  • silabisire: -pri-o-