apreta definitie

13 definiții pentru apreta

apretá vtr [At: DA / Pzi: ~tez / E: fr apprêter] (Thl) A supune diferite produse (țesături, hârtie etc.) unei operații chimice care le dă consistență și lustru Si: a da apret.
APRETÁ, apretez, vb. I. Tranz. A aplica un apret, a trata cu un apret; a scrobi. – Din fr. apprêter.
APRETÁ, apretez, vb. I. Tranz. A aplica un apret, a trata cu apret; a scrobi. – Din fr. apprêter.
APRETÁ, apretez, vb. I. Tranz. A supune țesăturile textile unei operații fizico-chimice pentru a le da anumite calități (asprime, rigiditate, luciu etc.), a da apret; (în vorbirea obișnuită) a scrobi.
APRETÁ, apretez, vb. I. Tranz. 1. A supune țesăturile (sau firele) textile unei operații fizico-chimice pentru a le da asprime, rigiditate, luciu etc.; a scrobi. 2. A aplica un apret pe suprafața pieilor pentru a le îmbunătăți lustrul, rezistența la lumină, la frecare etc. – Fr. apprêter.
apretá (a ~) (a-pre-) vb., ind. prez. 3 apreteáză
apretá vb. (sil. -pre-), ind. prez. 1 sg. apretéz, 3 sg. și pl.apreteáză
APRETÁ vb. a scrobi, (reg.) a aspri, a mânji, (Mold. și Bucov.) a crohmăli. (~ rufele.)
APRETÁ vb. I. tr. A trata cu un apret (țesături, fibre textile sau piei); a scrobi. [< fr. apprêter].
APRETÁ vb. tr. a trata cu apret; a scrobi. (< fr. apprêter)
A APRETÁ ~éz tranz. 1) (rufe, țesături sau fire textile) A clăti cu apret, pentru a da rigiditate și aspect; a scrobi. 2) (piei tăbăcite) A trata cu apret. /<fr. apprêter
APRETA vb. a scrobi, (reg.) a aspri, a mînji, (Mold. și Bucov.) a crohmăli. (~ rufele.)
apreta, apretez, vb. 1. a bate. 2. a fura

apreta dex

Intrare: apreta
apreta verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -pre-