aprehensiune definitie

12 definiții pentru aprehensiune

aprehensiúne sn [At: VLAHUȚĂ, D. 138 / Pl: ~ni / E: fr appréhension, lat apprehensio, -onem] 1 (Frr) Teamă. 2-3 Frică (nedeslușită).
APREHENSIÚNE, aprehensiuni, s. f. (Livr.) Teamă vagă, frică nedeslușită (cauzată de eventualitatea apariției unui pericol). [Pr.: -si-u-] – Din fr. appréhension, lat. apprehensio, -onis.
APREHENSIÚNE, aprehensiuni, s. f. (Livr.) Teamă vagă, frică nedeslușită (cauzată de eventualitatea apariției unui pericol). [Pr.: -si-u-] – Din fr. appréhension, lat. apprehensio, -onis.
APREHENSIÚNE, aprehensiuni, s. f. (Franțuzism rar) Teamă vagă, frică nedeslușită cauzată de presupunerea posibilității unui pericol. Ochii aceia mici și întunecați, cu reflexe de oțel, dădeau nu știu ce fior de primejdie ascunsă... ce-ți inspiră o frică instinctivă, ca aprehensiunea morții. VLAHUȚĂ, O. A. III 84. – Pronunțat: -si-u-.
APREHENSIÚNE, aprehensiuni, s. f. (Franțuzism) Teamă vagă, frică nedeslușită (cauzată de presupunerea posibilității unui pericol). – Fr. appréhension (lat. lit. apprehensio, -onis).
aprehensiúne (livr.) (a-pre-, -si-u-) s. f., g.-d. art. aprehensiúnii; pl. aprehensiúni
aprehensiúne s. f. (sil. -pre-, -si-u-), g.-d. art. aprehensiúnii; pl. aprehensiúni
APREHENSIÚNE s. v. frică, teamă, temere.
APREHENSIÚNE s.f. (rar) Teamă vagă, nelămurită. [Var. aprehensie s.f. / cf. fr. appréhension, lat. apprehensio].
APREHENSIÚNE s. f. teamă vagă, nedeslușită, cauzată de presupunerea posibilității unui pericol. (< fr. appréhension, lat. apprehensio)
*aprehensiúne f. (lat. apprehénsio, -ónis). Rar. Frică, teamă.
aprehensiune s. v. FRICĂ. TEAMĂ. TEMERE.

aprehensiune dex

Intrare: aprehensiune
aprehensiune substantiv feminin
  • silabisire: -pre-, -si-u-