aprețui vt [At: NEGRUZZI, S. I, 338 / Pzi: -esc / E: aprecia + prețui] A aprecia.

APREȚUÍ, aprețuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A aprecia, a prețui (pentru calitățile sale). – Din lat. appretiare, fr. apprécier (după prețui).

APREȚUÍ, aprețuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A aprecia, a prețui (pentru calitățile sale). – Din lat. appretiare, fr. apprécier (după prețui).

APREȚUÍ, aprețuiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A aprecia, a prețui. Ah! domnule, sîntem meniți amîndoi a ne cunoaște ș-a ne aprețui. ALECSANDRI, T. 745.

APREȚUÍ, aprețuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A aprecia, a prețui. – Fr. apprecier (după prețui).

aprețuí (a ~) (înv.) (a-pre-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aprețuiésc, imperf. 3 sg. aprețuiá; conj. prez. 3 să aprețuiáscă

aprețuí vb. (sil. -pre-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aprețuiésc, imperf. 3 sg. aprețuiá; conj. prez. 3 sg. și pl.aprețuiáscă