apotropáic [At: CANDREA, F. 55 / Pl: ~ice / E: nct] 1-2 sn, a (Obiect) căruia i se atribuie proprietatea magică de a feri pe purtătorul lui de farmece, de boli etc. Si: amuletă.

APOTROPÁIC, -Ă, apotropaici, -ce, adj. Referitor la talismane, care ține de talismane. – Din fr. apotropaïque.

apotropáic adj. m., pl. apotropáici; f. sg. apotropáică, pl. apotropáice

APOTROPÁIC, -Ă adj. Referitor la superstiția apărării împotriva duhurilor rele. [Pron. -pa-ic. / < fr. apotropaïque].

APOTROPÁIC, -Ă adj. (despre obiecte sau formule magice) destinat apărării împotriva duhurilor rele. (< fr. apotropaïque)