apotécă sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 450/29 / V: (înv) apti- (pl -tice), (reg) afti-, (Trs) poți- (pl ~tice), -tică / Pl: ~eci / E: ger Apotheke] (Trs; Buc; gmî) Farmacie.

APOTÉCĂ, apoteci, s. f. (Reg.) Farmacie (2). – Din germ. Apotheke.

APOTÉCĂ, apoteci, s. f. (Reg.) Farmacie (2). – Din germ. Apotheke.

APOTÉCĂ s. f. (Germanism reg.) Farmacie. – Germ. Apotheke.

APOTÉCĂ s. v. farmacie.

apotécă (apotéci), s. f. – Farmacie. – Var. (a)potică, aptecă. Germ. Apotheke (sec. XVIII). Astăzi se folosește numai în Trans. – Der. apotecar, s. m. (farmacist).

apotecă s. v. FARMACIE.