Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru apostrof

apostróf1 sn [At: NEGRUZZI, S. I. 266 / V: (după fr) ~ă (pl -e) / Pl: -e, (rar) -oafe, -uri / E: fr apostrophe, lat apostrophus] (Grm) Semn ortografic de forma unei virgule, așezat în partea de sus a cuvântului, prin care se notează eliziunea unuia sau a mai multor sunete, de obicei, a unor vocale.
apostr├│f─â2 sf vz apostrof
APOSTR├ôF, apostrofuri, s. n. Semn ortografic ├«n form─â de virgul─â, care marcheaz─â dispari╚Ťia accidental─â ├«n rostire a unor sunete. [Var.: apostr├│f─â s. f.] ÔÇô Din fr. apostrophe, lat. apostrophus.
APOSTRÓFĂ2 s. f. v. apostrof.
APOSTR├ôF, apostrofuri, s. n. Semn ortografic ├«n form─â de virgul─â, care marcheaz─â absen╚Ťa accidental─â ├«n rostire a unor sunete. [Var.: apostr├│f─â s. f.] ÔÇô Din fr. apostrophe, lat. apostrophus.
APOSTRÓFĂ2 s. f. v. apostrof.
APOSTR├ôF, apostrofuri, s. n. Semn ortografic de forma unei virgule, care se pune ├«n partea de sus a cuv├«ntului pentru a ar─âta absen╚Ťa accidental─â ├«n rostire a unor sunete. 4├Än ┬źdomÔÇÖle┬╗ sincopa silabei este ├«nsemnat─â prin apostrof. ├Än ┬źlasÔÇÖ pe mine┬╗ apostroful marcheaz─â absen╚Ťa sunetului ┬ź─â┬╗.
APOSTR├ôF, apostrofuri, s. n. Semn ortografic de forma unei virgule, care se pune ├«n partea de sus a unui cuv├ónt, pentru a ar─âta absen╚Ťa accidental─â ├«n rostire a unor sunete. ÔÇô Fr. apostrophe (lat. lit. apostrophus).
apostr├│f (semn ortografic) s. n., pl. apostr├│furi; semn grafic ÔÇÖ
apostr├│f (semn ortografic) s. n., pl. apostr├│furi
APOSTR├ôF s.n. Semn ortografic ├«n form─â de virgul─â (ÔÇÖ), care marcheaz─â absen╚Ťa accidental─â a unor sunete sau litere. [Pl. -uri. / < fr. apostrophe, cf. lat. apostrophus, gr. apostrophos].
APOSTR├ôF s. n. semn ortografic ├«n form─â de virgul─â (ÔÇÖ) care marcheaz─â absen╚Ťa accidental─â a unor sunete ori silabe. (< fr. apostrophe, lat. apostrophus, gr. apostrophos)
apostr├│f (-o├ífe), s. n. ÔÇô Semn ortografic ├«n fom─â de virgul─â, care marcheaz─â absen╚Ťa accidental─â ├«n rostire a unor sunete. ÔÇô Var. apostrof─â. ÔÇô Apostrof─â, s. f. (apostrofare, mustrare). Gr. ß╝ǤÇ╬┐¤â¤ä¤ü╬┐¤ć╬« (sec. XVII, G├íldi 151); ╚Öi modern din fr. apostrophe. ÔÇô Der. apostrofa, vb., din fr.
APOSTR├ôF ~uri n. Semn ortografic, ├«n form─â de virgul─â, care marcheaz─â dispari╚Ťia accidental─â a unui sunet. [Sil. -pos-trof] /<fr. apostrophe, lat. apostrophus
apostrof n. semnul omiterii unei vocale: nÔÇÖam ├«n loc de nu am.
*ap├│strof n., pl. e (vgr. ap├│strophos, f.). Gram. Semnu omiteri─ş (eliziuni─ş) une─ş vocale sa┼ş ╚Öi a une─ş silabe, ca: nÔÇÖam, nÔÇÖa╚Ö, domÔÇÖle ├«ld. nu am, nu a╚Ö, domnule. ÔÇô Ob. (dar nu ma─ş bine) -├│f (dup─â fr.), pl. ur─ş ╚Öi oafe. ÔÇô Fu inventat de un erudit necunoscut la 1533 ╚Öi ├«ntrebuin╚Ťat ├«nt├«─şa oar─â de tipografu Ludovic Meignet din Lyon.
APOSTR├ôF s. n. (< fr. apostrophe, lat., gr. apostrophos): semn ortografic ├«n form─â de virgul─â (ÔÇÖ), care marcheaz─â apocopa sau sincopa unui sunet sau a unei silabe, f─âr─â ca prin aceasta s─â se formeze silab─â ├«ntre sunetele ajunse al─âturate. De exemplu: ÔÇ×LasÔÇÖ pe mineÔÇŁ (absen╚Ťa lui ─â); ÔÇ×CinÔÇÖ ╚Ťi-a dat-o?ÔÇŁ (absen╚Ťa lui e); ÔÇ×Ce faci, domÔÇÖle?ÔÇŁ (absen╚Ťa silabei -nu-); ÔÇ×UnÔÇÖ s-a dus?ÔÇŁ (absen╚Ťa silabei -de); ÔÇ×Am obosit cu treburÔÇÖle asteaÔÇŁ (sincopa vocalei i) etc.

Apostrof dex online | sinonim

Apostrof definitie

Intrare: apostrof
apostrof 3 pl. -e substantiv neutru
apostrof 2 pl. -oafe substantiv neutru
apostrof─â substantiv feminin
apostrof 1 pl. -uri substantiv neutru
  • silabisire: a-pos-trof