apostolic definitie

17 definiții pentru apostolic

apostólic, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 313 / Pl: ~ici, -ice / E: fr apostolique, lat apostolicus, a, -um] 1 Care aparține apostolilor (1). 2 În felul apostolilor (1). 3 De apostol (1) Si: apostolesc, (înv) apostolicesc. 4 Care depinde de papa sau emană de la Sfântul Scaun.
APOSTÓLIC, -Ă, apostolici, -ce, adj. 1. Care aparține apostolilor (I 1), de apostoli; apostolesc. 2. Care aparține papei2, privitor la papă2; pontifical. – Din fr. apostolique, lat. apostolicus.
APOSTÓLIC, -Ă, apostolici, -ce, adj. 1. Care aparține apostolilor (I 1), de apostoli; apostolesc. 2. Care aparține papei2, privitor la papă2; pontifical. – Din fr. apostolique, lat. apostolicus.
APOSTÓLIC, -Ă, apostolici, -e, adj. Care aparține apostolilor, care este în conformitate cu ideile răspîndite de apostoli. El urmează porunca apostolică. NEGRUZZI, S. I 313.
APOSTÓLIC, -Ă, apostolici, -e, adj. Care aparține apostolilor, de apostoli; care aparține Vaticanului, privitor la Vatican; papal. – Fr. apostolique (lat. lit. apostolicus).
apostólic adj. m., pl. apostólici; f. apostólică, pl. apostólice
!Scáunul Apostólic s. propriu n.
apostólic adj. m., pl. apostólici; f. sg. apostólică, pl. apostólice
Scáunul apostólic s. pr. n. + adj.
APOSTÓLIC adj. (BIS.). 1. apostolesc, apostolicesc. (Faptă ~.) 2. v. papal. (Nunțiu ~.)
APOSTÓLIC, -Ă adj. Al apostolilor, conform cu ideile apostolilor. ♦ Papal. [Cf. fr. apostolique, it. apostolico, lat.bis. apostolicus].
APOSTÓLIC, -Ă adj. 1. referitor la apostoli, conform cu ideile lor. 2. papal. (< fr. apostolique, lat. apostolicus)
APOSTÓLIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de apostoli; propriu apostolilor. 2) Care ține de reședința papală. /<fr. apostolique, lat. apostolicus
apostolic a. 1. care vine dela apostoli: învățătură apostolică; simbolul apostolic, actul de credință numit obișnuit crezul; 2. care emană dela papa: brevă apostolică; majestate apostolică, titlu dat de papa Casei de Austria.
*apostólic, -ă adj. (vgr. apostolikós). De apostol, al apostolilor, conform celor zise de apostolĭ: biserică apostolică. Fig. Zel apostolic. Papal (că papa e considerat și el ca apostol): scaunu apostolic. Simbolu apostolic, simbolu credințeĭ, crezu. Regele apostolic, regele Ungariiĭ (titlu acordat de papă). – Vechĭ apostolicesc (rus. apostoličeskiĭ).
APOSTOLIC adj. (BIS.) 1. apostolesc, apostolicesc. (Faptă ~.) 2. papal, pontifical. (Nunțiu ~.)
apostólic, -ă, apostolici, -ce adj. Care aparține apostolilor (1), de apostol (1); în conformitate cu credința apostolilor. ♦ Rege apostolic v. rege. Scaun apostolic v. scaun. Succesiune apostolică v. succesiune. ♦ Care purcede de la autoritatea supremă bisericească. – Din fr. apostolique, lat. apostolicus (< gr. apostolikos).

apostolic dex

Intrare: apostolic
apostolic adjectiv