apostasíe sf vz apostazie

apostazíe sf [At: DA / V: -asie / Pl: ~ii / E: fr apostasie, lat apostasia] 1 Renunțare publică la o anumită credință religioasă Cf renegare. 2-3 Renunțare la viața monahală și intrare în viața laică. 4-5 Renegare a unei doctrine sau concepții (politice, religioase etc.) și adoptare a alteia. 6 Revoltă împotriva stăpânirii.

APOSTASÍE s. f. v. apostazie.

APOSTAZÍE, apostazii, s. f. 1. Renunțare publică la o anumită credință religioasă; renegare a unei doctrine sau concepții. 2. Revoltă, răzvrătire împotriva stăpânirii. [Var.: apostasie s. f.] – Din ngr. apostasia, fr. apostasie.

APOSTASÍE s. f. v. apostazie.

APOSTAZÍE, apostazii, s. f. 1. Renunțare publică la o anumită credință religioasă; renegare a unei doctrine sau concepții. 2. Revoltă, răzvrătire împotriva stăpânirii [Var.: apostasíe s. f.] – Din ngr. apostasía, fr. apostasie.

APOSTAZÍE, apostazii, s. f. Renunțare publică la o religie (de obicei spre a îmbrățișa o alta). ♦ Renegare a unei doctrine sau a unei concepții (politice, filozofice etc.).

APOSTAZÍE, apostazii, s. f. Renunțare publică la o religie; renegare a unei doctrine sau concepții. – Fr. apostasie (lat. lit. apostasia).

apostazíe s. f., art. apostazía, g.-d. art. apostazíei; pl. apostazíi, art. apostazíile

apostazíe s. f., art. apostazía, g.-d. art. apostazíei; pl. apostazíi, art. apostazíile

APOSTAZÍE s.f. 1. Revoltă, răzvrătire, răscoală împotriva unei stăpâniri. 2. Renunțare publică la o religie. ♦ Renegare a unei doctrine sau a unei concepții. [Gen. -iei. / < ngr. apostasia, cf. fr. apostasie, it., lat. apostasia, gr. apostasis – părăsire].

APOSTAZÍE s. f. 1. renegare publică a unei credințe religioase, a unor convingeri. 2. răzvrătire împotriva stăpânirii. (< fr. apostasie, lat., gr. apostasia)

APOSTAZÍE ~i f. 1) Renunțare în public la o religie. 2) fig. Renunțare la convingerile de mai înainte; renegare a unei doctrine sau a unei concepții. [G.-D. apostaziei] /<fr. apostasie, lat. apostasia

apostazie f. 1. părăsire în public a religiunii; 2. părăsirea unei doctrine, a unor principii.

*apostazíe f. (vgr. apostasia). Renegare, dezertare, părăsirea religiuniĭ, a unuĭ principiŭ saŭ a unuĭ partid.