Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru apostasie

apostas├şe sf vz apostazie
apostaz├şe sf [At: DA / V: -asie / Pl: ~ii / E: fr apostasie, lat apostasia] 1 Renun╚Ťare public─â la o anumit─â credin╚Ť─â religioas─â Cf renegare. 2-3 Renun╚Ťare la via╚Ťa monahal─â ╚Öi intrare ├«n via╚Ťa laic─â. 4-5 Renegare a unei doctrine sau concep╚Ťii (politice, religioase etc.) ╚Öi adoptare a alteia. 6 Revolt─â ├«mpotriva st─âp├ónirii.
APOSTAS├ŹE s. f. v. apostazie.
APOSTAZ├ŹE, apostazii, s. f. 1. Renun╚Ťare public─â la o anumit─â credin╚Ť─â religioas─â; renegare a unei doctrine sau concep╚Ťii. 2. Revolt─â, r─âzvr─âtire ├«mpotriva st─âp├ónirii. [Var.: apostasie s. f.] ÔÇô Din ngr. apostasia, fr. apostasie.
APOSTAS├ŹE s. f. v. apostazie.
APOSTAZ├ŹE, apostazii, s. f. 1. Renun╚Ťare public─â la o anumit─â credin╚Ť─â religioas─â; renegare a unei doctrine sau concep╚Ťii. 2. Revolt─â, r─âzvr─âtire ├«mpotriva st─âp├ónirii [Var.: apostas├şe s. f.] ÔÇô Din ngr. apostas├şa, fr. apostasie.
APOSTAZ├ŹE, apostazii, s. f. Renun╚Ťare public─â la o religie (de obicei spre a ├«mbr─â╚Ťi╚Öa o alta). ÔÖŽ Renegare a unei doctrine sau a unei concep╚Ťii (politice, filozofice etc.).
APOSTAZ├ŹE, apostazii, s. f. Renun╚Ťare public─â la o religie; renegare a unei doctrine sau concep╚Ťii. ÔÇô Fr. apostasie (lat. lit. apostasia).
apostaz├şe s. f., art. apostaz├şa, g.-d. art. apostaz├şei; pl. apostaz├şi, art. apostaz├şile
apostaz├şe s. f., art. apostaz├şa, g.-d. art. apostaz├şei; pl. apostaz├şi, art. apostaz├şile
APOSTAZ├ŹE s.f. 1. Revolt─â, r─âzvr─âtire, r─âscoal─â ├«mpotriva unei st─âp├óniri. 2. Renun╚Ťare public─â la o religie. ÔÖŽ Renegare a unei doctrine sau a unei concep╚Ťii. [Gen. -iei. / < ngr. apostasia, cf. fr. apostasie, it., lat. apostasia, gr. apostasis ÔÇô p─âr─âsire].
APOSTAZ├ŹE s. f. 1. renegare public─â a unei credin╚Ťe religioase, a unor convingeri. 2. r─âzvr─âtire ├«mpotriva st─âp├ónirii. (< fr. apostasie, lat., gr. apostasia)
APOSTAZ├ŹE ~i f. 1) Renun╚Ťare ├«n public la o religie. 2) fig. Renun╚Ťare la convingerile de mai ├«nainte; renegare a unei doctrine sau a unei concep╚Ťii. [G.-D. apostaziei] /<fr. apostasie, lat. apostasia
apostazie f. 1. părăsire în public a religiunii; 2. părăsirea unei doctrine, a unor principii.
*apostaz├şe f. (vgr. apostasia). Renegare, dezertare, p─âr─âsirea religiuni─ş, a unu─ş principi┼ş sa┼ş a unu─ş partid.

Apostasie dex online | sinonim

Apostasie definitie

Intrare: apostazie
apostasie
apostazie substantiv feminin