aport definitie

26 definiții pentru aport

aport2 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: fr apport] 1 (Fin; cmr) Partea adusă de fiecare într-o asociație sau într-o întreprindere comună. 2-3 Contribuție (de muncă, de luptă etc.) în vederea unui scop.
aport1 i, sn [At: DONICI, ap. TDRG / Pl: ~uri / E: fr apporte] 1-2 (Frm) Strigăt cu care se îndeamnă câinii să aducă vânatul împușcat sau un obiect aruncat.
APÓRT1 interj. Strigăt cu care se îndeamnă un câine să aducă vânatul împușcat sau un obiect aruncat. – Din fr. apporte (< apporter).
APÓRT2, aporturi, s. n. Contribuție materială, intelectuală, morală etc. adusă de cineva într-o acțiune comună. – Din fr. apport (< apporter).
APÓRT1 interj. Strigăt cu care se îndeamnă un câine să aducă vânatul împușcat sau un obiect aruncat. – Din fr. apporte (< apporter).
APÓRT2, aporturi, s. n. Contribuție materială, intelectuală, morală etc. adusă de cineva într-o acțiune comună. – Din fr. apport (< apporter).
APÓRT1 interj. Strigăt cu care se îndeamnă un cîine să aducă vînatul împușcat sau un obiect anume aruncat în acest scop. Tu dresai... pe prepelicarul tău ca să asculte la semnalele consacrate:«Pst!», «Pil!» și «Aport!». ODOBESCU, S. III 3. ◊ (Substantivat, numai în expr.) A face aport = (despre cîini) a aduce în dinți vînatul împușcat sau un obiect aruncat anume. Cîinele a învățat să facă aport.
APÓRT2, aporturi, s. n. 1. Contribuție (de muncă, de luptă etc.) a unei persoane sau a unei colectivități. Omenirea progresistă și iubitoare de pace privește cu drept cuvînt politica Partidului Comunist aI Uniunii Sovietice – politică de întărire continuă a Statului sovietic, a economiei și culturii sale – drept un aport hotărîtor la cauza apărării păcii și libertății popoarelor. GHEORGHIU-DEJ, C. XIX 8. 2. (În economia capitalistă) Parte de capital adusă într-o societate pe acțiuni de fiecare dintre membrii ei.
APÓRT2, aporturi, s. n. Contribuție (de muncă, de luptă etc.) a unei persoane sau a unei colectivități. ♦ (În economia capitalistă) Parte de capital adusă într-o societate pe acțiuni de fiecare dintre membrii ei. – Fr. apport.
APÓRT1 interj. (Franțuzism) Strigăt cu care se îndeamnă un câine să aducă vânatul împușcat sau un obiect aruncat. – Fr. apporte.
apórt1 interj.
apórt2 s. n., pl. apórturi
apórt interj.
apórt s. n., pl. apórturi
APÓRT s. v. contribuție.
APÓRT interj. Strigăt folosit mai ales la vânătoare pentru a îndemna un câine să aducă vânatul doborât. [< fr. apporte < apporter – a aduce].
APÓRT s.n. Contribuție a unei persoane sau a unei colectivități la o întreprindere, la o acțiune. ♦ Capital cu care cineva contribuie la o societate pe acțiuni. [< fr. apport].
APÓRT2 s. n. 1. contribuție a unei persoane sau colectivități la o întreprindere, la o acțiune comună. 2. bunuri (i)mobile, bani, valori pe care un asociat le aduce într-o unitate economică. ◊ capital cu care un acționar contribuie la o societate pe acțiuni. (< fr. apport)
APÓRT1 interj. (pentru a îndemna un câine să aducă vânatul doborât) adu! caută! (< fr. apporte)
apórt (apórturi), s. n. – Contribuție. Fr. apporter „a aduce” și der. săi. – Der. aport, interj. (strigăt cu care se poruncește cîinilor de vînătoare); aporta, vb. (despre cîini, a aduce vînatul).
APÓRT1 interj. (se folosește pentru a îndemna câinii să aducă vânatul sau un lucru aruncat). /<fr. apporte
APÓRT2 ~uri n. Contribuție adusă de cineva la realizarea unei acțiuni comune. /<fr. apport
aport! int. adu! (strigăt adresat câinelui la vânătoare): aport! strigă el prepelicarului OD. (= fr. apporte). ║ n. partea adusă în activul unei societăți.
*1) apórt n., pl. urĭ (fr. apport). Com. Cotă contribuțiune, partea adusă de un asociat într’o întreprindere.
*2) apórt interj. (fr. aporte! adă!). Strigăt pin care se poruncește unuĭ cîne să aducă ceva. Acest cîne face aport, aduce ce-ĭ porunceștĭ.
APORT s. contribuție. (Un valoros ~ la...)

aport dex

Intrare: aport
aport 1 s.n. substantiv neutru
aport 2 interj.