apoplectic definitie

15 definiții pentru apoplectic

apopléctic, ~ă [At: D. ZAMFIRESCU, R. 86 / Pl: ~ici, -ice / E: fr apoplectique, lat apoplecticus, -a, -um] (Med) 1 a (Rar) Propriu apoplexiei. 2-3 smf, a (Persoană) care se arată a fi predispus(ă) la apoplexie Si: (pop) damblagiu, damblalău.
APOPLÉCTIC, -Ă, apoplectici, -ce, adj. Propriu apoplexiei, de apoplexie. Criză apoplectică. ♦ (Adesea substantivat) Predispus la apoplexie. Persoană apoplectică. – Din fr. apoplectique.
APOPLÉCTIC, -Ă, apoplectici, -ce, adj. Propriu apoplexiei, de apoplexie. Criză apoplectică. ♦ (Adesea substantivat) Predispus la apoplexie. Persoană apoplectică. – Din fr. apoplectique.
APOPLÉCTIC, -Ă, apoplectici, -e, adj. Propriu apoplexiei. Simptome apoplectice. ♦ Predispus la apoplexie. Persoană apoplectică.
APOPLÉCTIC, -Ă, apoplectici, -e, adj. Propriu apoplexiei. ♦ (Adesea substantivat) Predispus la apoplexie. – Fr. apoplectique (< gr.).
apopléctic (-po-plec-) adj. m., pl. apopléctici; f. apopléctică, pl. apopléctice
apopléctic adj. m. (sil. -plec-), pl. apopléctici; f. sg. apopléctică, pl. apopléctice
APOPLÉCTIC adj., s. (MED.) (pop.) damblagiu. (Persoană ~.)
APOPLÉCTIC, -Ă adj. De apoplexie. ♦ (adesea s.) Predispus la apoplexie. [Cf. fr. apoplectique, lat. apoplecticus, gr. apoplektikos].
APOPLÉCTIC, -Ă adj., s. m. f. (om) predispus la apoplexie. (< fr. apoplectique)
APOPLÉCTIC, -Ă, apoplectici, -e, adj. Propriu apoplexiei; (despre oameni) predispus la apoplexie.
APOPLÉCTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de apoplexie; propriu apoplexiei. /<fr. apoplectique
apoplectic a. 1. privitor la apoplexie: simptome apoplectice; 2. expus la apoplexie: bătrân apoplectic.
*apopléctic, -ă adj. (vgr. apoplektikós. V. plicticos și bobletic). Med. De apoplexie: simptomă apoplectică. Expus apoplexiiĭ: bătrîn apoplectic.
APOPLECTIC adj., s. (pop.) damblagiu. (Persoană ~. )

apoplectic dex

Intrare: apoplectic
apoplectic adjectiv
  • silabisire: -plec-