Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru apologie

apolog├şe sf [At: DA / Pl: ~ii / E: fr apologie, lat apologia] 1-2 Scriere sau discurs de ap─ârare a cuiva (├«mpotriva unor ├«nvinuiri). 3 (Pex) Laud─â (aprins─â) a meritelor cuiva sau a ceva.
APOLOG├ŹE, apologii, s. f. 1. Elogiu, laud─â fervent─â (╚Öi adesea exagerat─â) adus─â unei persoane, unei idei etc.; ap─ârare (servil─â ╚Öi interesat─â) a cuiva sau a ceva. 2. Discurs, scriere care face apologia (1) cuiva sau a ceva. ÔÇô Din fr. apologie, lat. apologia.
APOLOG├ŹE, apologii, s. f. 1. Elogiu, laud─â fervent─â (╚Öi adesea exagerat─â) adus─â unei persoane, unei idei etc.; ap─ârare (servil─â ╚Öi interesat─â) a cuiva sau a ceva. 2. Discurs, scriere care face apologia (1) cuiva sau a ceva. ÔÇô Din fr. apologie, lat. apologia.
APOLOG├ŹE, apologii, s. f. Laud─â aprins─â, ridicare ├«n slav─â a cuiva sau a ceva; ap─ârare (servil─â ╚Öi interesat─â) a cuiva sau a ceva. ├Än propaganda sociali╚Ötilor de dreapta ÔÇô ace╚Öti ├«nr─âi╚Ťi du╚Ömani ai socialismului ÔÇô apologia r─âzboiului ocup─â un loc de frunte. LUPTA DE CLAS─é, 1953, nr. 3-4, 46. ÔŚŐ Expr. A face apologia (unei persoane, unei epoci, unei concep╚Ťii etc.) = a l─âuda. ÔÖŽ Discurs sau scriere de ap─ârare a cuiva sau a ceva. Apologia lui Socrate.
APOLOG├ŹE, apologii, s. f. Laud─â aprins─â, ridicare ├«n slav─â a cuiva sau a ceva; ap─ârare (servil─â ╚Öi interesat─â) a cuiva sau a ceva. ÔÖŽ Discurs, scriere de ap─ârare a cuiva sau a ceva. ÔÇô Fr. apologie (lat. lit. apologia).
apolog├şe s. f., art. apolog├şa, g.-d. art. apolog├şei; pl. apolog├şi, art. apolog├şile
apolog├şe s. f., art. apolog├şa, g.-d. art. apolog├şei; pl. apolog├şi, art. apolog├şile
APOLOG├ŹE s. panegiric.
Apologie Ôëá calomnie
APOLOG├ŹE s.f. Laud─â exagerat─â, ridicare ├«n sl─âvi, ap─ârare servil─â ╚Öi interesat─â. ÔÖŽ Scriere, cuv├óntare prin care se ia ap─ârarea cuiva sau a ceva (mai ales ca r─âspuns unor ├«nvinuiri). [Gen. -iei. / < fr. apologie, it., lat., gr. apologia].
APOLOG├ŹE s. f. 1. laud─â exagerat─â, ap─ârare servil─â ╚Öi interesat─â; apologetism. 2. scriere, cuv├óntare prin care se ia ap─ârarea cuiva sau a ceva. (< fr. apologie, lat., gr. apologia)
APOLOG├ŹE ~i f. Laud─â exagerat─â, ridicare ├«n sl─âvi, sus╚Ťinere servil─â ╚Öi interesat─â a cuiva sau a ceva. [G.-D. apologiei] /<fr. apologie, lat. apologia
apologie f. discurs de ap─ârare sau de justificare.
*apolog├şe f. (vgr. apolog├şa). Discurs de ap─ârare sa┼ş de justificare.
APOLOGIE s. panegiric.
apologie (gr. apologia, din apo ÔÇ×despreÔÇŁ + logos ÔÇ×vorbireÔÇŁ, ÔÇ×cuv├óntareÔÇŁ), aplica╚Ťie compozi╚Ťional─â ├«n primul r├ónd a antiparastazei, ╚Öi anume un discurs sau o scriere ├«n care se ia ap─ârarea, aduc├óndu-i-se laude, unui personaj important, sau chiar ilustru (A): ÔÇ×Vanini fu totu╚Öi acuzat de ateism, judecat ╚Öi os├óndit la moarte. Du╚Ömanii lui triumfar─â. Pe ce a fost ├«ntemeiat─â aceast─â condamnare? Evident c─â ideile acuzatului despre Dumnezeu nu puteau servi drept baz─â. Ce se ├«nt├ómplase ├«ns─â? Cum Vanini practica ╚Öi medicina, se g─âsi la el o broasc─â mare vie, ├«ntr-un vas cu ap─â... Nenorocitul pop─â fu acuzat de vr─âjitorie; se spunea c─â acea broasc─â este Dumnezeul la care se ├«nchina Vanini. Un secol dup─â executarea acestuia, un savant numit La Craze a tip─ârit o bro╚Öur─â ├«n care a ├«ncercat s─â dezvinov─â╚Ťeasc─â pe Vanini. Dar cum nimeni nu se intereseaz─â de un biet pop─â napolitan mort cu o sut─â de ani ├«n urm─â, aceast─â apologie n-a fost citit─â de nimeniÔÇŁ. (Voltaire). V. ╚Öi Apologia lui Socrate de Platon.

Apologie dex online | sinonim

Apologie definitie

Intrare: apologie
apologie substantiv feminin