apologie definitie

16 definiții pentru apologie

apologíe sf [At: DA / Pl: ~ii / E: fr apologie, lat apologia] 1-2 Scriere sau discurs de apărare a cuiva (împotriva unor învinuiri). 3 (Pex) Laudă (aprinsă) a meritelor cuiva sau a ceva.
APOLOGÍE, apologii, s. f. 1. Elogiu, laudă ferventă (și adesea exagerată) adusă unei persoane, unei idei etc.; apărare (servilă și interesată) a cuiva sau a ceva. 2. Discurs, scriere care face apologia (1) cuiva sau a ceva. – Din fr. apologie, lat. apologia.
APOLOGÍE, apologii, s. f. 1. Elogiu, laudă ferventă (și adesea exagerată) adusă unei persoane, unei idei etc.; apărare (servilă și interesată) a cuiva sau a ceva. 2. Discurs, scriere care face apologia (1) cuiva sau a ceva. – Din fr. apologie, lat. apologia.
APOLOGÍE, apologii, s. f. Laudă aprinsă, ridicare în slavă a cuiva sau a ceva; apărare (servilă și interesată) a cuiva sau a ceva. În propaganda socialiștilor de dreapta – acești înrăiți dușmani ai socialismului – apologia războiului ocupă un loc de frunte. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 46. ◊ Expr. A face apologia (unei persoane, unei epoci, unei concepții etc.) = a lăuda. ♦ Discurs sau scriere de apărare a cuiva sau a ceva. Apologia lui Socrate.
APOLOGÍE, apologii, s. f. Laudă aprinsă, ridicare în slavă a cuiva sau a ceva; apărare (servilă și interesată) a cuiva sau a ceva. ♦ Discurs, scriere de apărare a cuiva sau a ceva. – Fr. apologie (lat. lit. apologia).
apologíe s. f., art. apología, g.-d. art. apologíei; pl. apologíi, art. apologíile
apologíe s. f., art. apología, g.-d. art. apologíei; pl. apologíi, art. apologíile
APOLOGÍE s. panegiric.
Apologie ≠ calomnie
APOLOGÍE s.f. Laudă exagerată, ridicare în slăvi, apărare servilă și interesată. ♦ Scriere, cuvântare prin care se ia apărarea cuiva sau a ceva (mai ales ca răspuns unor învinuiri). [Gen. -iei. / < fr. apologie, it., lat., gr. apologia].
APOLOGÍE s. f. 1. laudă exagerată, apărare servilă și interesată; apologetism. 2. scriere, cuvântare prin care se ia apărarea cuiva sau a ceva. (< fr. apologie, lat., gr. apologia)
APOLOGÍE ~i f. Laudă exagerată, ridicare în slăvi, susținere servilă și interesată a cuiva sau a ceva. [G.-D. apologiei] /<fr. apologie, lat. apologia
apologie f. discurs de apărare sau de justificare.
*apologíe f. (vgr. apología). Discurs de apărare saŭ de justificare.
APOLOGIE s. panegiric.
apologie (gr. apologia, din apo „despre” + logos „vorbire”, „cuvântare”), aplicație compozițională în primul rând a antiparastazei, și anume un discurs sau o scriere în care se ia apărarea, aducându-i-se laude, unui personaj important, sau chiar ilustru (A): „Vanini fu totuși acuzat de ateism, judecat și osândit la moarte. Dușmanii lui triumfară. Pe ce a fost întemeiată această condamnare? Evident că ideile acuzatului despre Dumnezeu nu puteau servi drept bază. Ce se întâmplase însă? Cum Vanini practica și medicina, se găsi la el o broască mare vie, într-un vas cu apă... Nenorocitul popă fu acuzat de vrăjitorie; se spunea că acea broască este Dumnezeul la care se închina Vanini. Un secol după executarea acestuia, un savant numit La Craze a tipărit o broșură în care a încercat să dezvinovățească pe Vanini. Dar cum nimeni nu se interesează de un biet popă napolitan mort cu o sută de ani în urmă, această apologie n-a fost citită de nimeni”. (Voltaire). V. și Apologia lui Socrate de Platon.

apologie dex

Intrare: apologie
apologie substantiv feminin