apolitísm sn [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 112 / E: fr apolitisme] Atitudine de indiferență față de politică.

APOLITÍSM s. n. Indiferență față de viața și activitatea politică. – Din fr. apolitisme, rus. apolitizm.

APOLITÍSM s. n. Indiferență față de viața și activitatea politică. – Din fr. apolitisme, rus. apolitizm.

APOLITÍSM s. n. Atitudine de aparentă abținere și- neutralitate față de viața politică, tendință de a se ține departe de manifestările politice; Indiferență politică sub care se ascunde o ideologie reacționară, ideea neapartenenței la vreun partid politic... nu ascunde sub masca apolitismului decît legătura strînsă cu burghezia. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 112, 13/2.

APOLITÍSM s. n. Atitudine de aparentă abținere și indiferență față de viața politică, prin care de fapt se dă sprijin politicii reacționare. – Din apolitic (după rus. apoliticinosti).

apolitísm s. n.

apolitísm s. n.

APOLITÍSM s.n. Abținere de la viața politică; indiferență politică, sub care se ascunde adesea o ideologie reacționară. [Cf. fr. apolitisme].

APOLITÍSM s. n. abținere de la viața politică; indiferență politică. (< fr. apolitisme)

APOLITÍSM n. Atitudine de indiferență față de viața și activitatea politică. /apolit[ic] + suf. ~ism