APOLÍTIC, -Ă, apolitici, -e, adj. (Despre oameni, p. ext. despre opere, concepții etc.) Care pretinde a fi lipsit de spirit politic, care se arată indiferent față de viața politică, dar care susține prin această atitudine politica reacționară; rupt de politică. ◊ (Substantivat) Văditele rele intenții [ale burgheziei] voiau... să demonstreze că I. L. Caragiale este... un «apolitic». Scopul tuturor era... denaturarea operei caragialene și smulgerea ei din mîna poporului, care o putea întrebuința ca o puternică armă de luptă. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr.. 104, 23/1.