Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru apogiatur─â

apogiat├║r─â sf [At: CERNE, D. M. 60 / Pl: ~ri / E: it appogiatura] (Muz) Not─â de ornament (reprezentat─â grafic printr-o not─â mai mic─â dec├ót cele obi╚Önuite) care preced─â nota real─â la distan╚Ť─â de un ton sau de un semiton.
APOGIAT├ÜR─é, apogiaturi, s. f. Ornament melodic, simplu sau dublu, care preced─â sunetul principal la interval de secund─â ╚Öi este scris cu litere mai mici. ÔÇô Din it. appoggiatura.
APOGIAT├ÜR─é, apogiaturi, s. f. Ornament melodic care const─â dintr-unul sau mai multe sunete secundare care preced─â sunetul principal (aflat la alt─â ├«n─âl╚Ťime). [Pr.: -gi-a-] ÔÇô Din it. appoggiatura.
APOGIAT├ÜR─é, apogiaturi, s. f. (Muz.) Not─â de ornament, cu valoare mai mic─â dec├«t nota real─â, pe care o precede la interval de un ton sau de un semiton. ÔÇô Pronun╚Ťat: -gi-a-.
APOGIAT├ÜR─é, apogiaturi, s. f. Not─â muzical─â executat─â, ca ornament, ├«naintea altei note, la distan╚Ť─â de un ton sau de un semiton de aceasta, cu scopul de a o pune mai bine ├«n eviden╚Ť─â. [Pr.: -gi-a-] ÔÇô It. appogiatura.
apogiat├║r─â (-gia-) s. f., g.-d. art. apogiat├║rii; pl. apogiat├║ri
apogiat├║r─â s. f. (sil. -gi-a-), g.-d. art. apogiat├║rii; pl. apogiat├║ri
APOGIATÚRĂ s.f. Notă muzicală ornamentală care se execută înaintea unei note obișnuite, la interval de un ton sau de un semiton. [Pron. -gi-a-, pl. -ri. / < it. appoggiatura].
APOGIATÚRĂ s. f. (muz.) ornament melodic din unul sau mai multe sunete, executate prin scurtarea duratei normale a notei precedente. (< it. appoggiatura)
APOGIAT├ÜR─é ~i f. Ornament melodic constituit dintr-o not─â scurt─â care preced─â o not─â principal─â de alt─â ├«n─âl╚Ťime. /<it. appoggiatura
*apogiat├║r─â f., pl. ─ş (it. appoggiatura [5 silabe], d. appoggiare, a sprijini). Muz. Not─â ma─ş mic─â pus─â ├«naintea alte─ş a ma─ş mar─ş ╚Öi executat─â r─âpede.
apogiatur─â (< it. appoggiare ÔÇ×a sprijini, a rezema, a sus╚ŤineÔÇŁ; fr. note dÔÇÖappogiature; germ. Vorschlag), sunet armonic sau melodic ce predece, la secund─â* inferioar─â sau superioar─â, un sunet real. A. prime╚Öte de obicei accentul (III, 1) tare. Exist─â dou─â feluri de a.: lung─â ╚Öi scurt─â. A. lung─â este un sunet armonic str─âin de acord*, care merge la sunetul real direct sau prin figura╚Ťie. A. lung─â poate fi simpl─â sau dubl─â. A circulat sub diferite denumiri (cambiata*, nota cambiata; germ. Wechselnote; fr. chute, port. de voix; engl. backfall); a fost, ├«n faza de trecere de la contrapunct* la armonie*, foarte divers ╚Öi arbitrat notat─â, p├ón─â ├«n sec. 19 c├ónd a ├«nceput s─â fie scris─â cu valorile corespunz─âtoare (V. accent II). A. scurt─â este un sunet melodic, de ornament*, care nu se supune ├«mp─âr╚Ťirii normale a m─âsurii*. Este confundat─â uneori cu acciaccatura* ╚Öi chiar cu a. lung─â. Din 1750, a. scurt─â a ├«nceput s─â fie notat─â cu o not─â mic─â al c─ârei stegule╚Ť este barat de o linie oblic─â.

Apogiatur─â dex online | sinonim

Apogiatur─â definitie

Intrare: apogiatur─â
apogiatur─â substantiv feminin
  • silabisire: -gi-a-