apofiză definitie

12 definiții pentru apofiză

apofíză sf [At: DA / Pl: ~ze / E: fr apophyse, lat apophysis] 1 (Atm) Parte proeminentă a unui os. 2 Partea superioară, îngroșată, a solzilor conurilor de la speciile de pin.
APOFÍZĂ, apofize, s. f. 1. Proeminență pe suprafața unui os. Apofiza vertebrelor. 2. Ramificație de formă tubulară sau cilindrică a filoanelor, zăcămintelor, corpurilor eruptive etc., care pătrunde în rocile înconjurătoare. 3. (Arhit.) Mulură concavă care marchează legătura dintre fusul unei coloane și baza ei. – Din fr. apophyse, lat. apophysis.
APOFÍZĂ, apofize, s. f. 1. Proeminență pe suprafața unui os. Apofiza vertebrelor. 2. Ramificație de formă tubulară sau cilindrică a filoanelor, zăcămintelor, corpurilor eruptive etc., care pătrunde în rocile înconjurătoare. 3. (Arhit.) Mulură concavă care marchează legătura dintre fusul unei coloane și baza ei. – Din fr. apophyse, lat. apophysis.
APOFÍZĂ, apofize, s. f. Proeminență pe suprafața unui os; prelungire a unui os. Apofiza omoplatului. Apofisele vertebrelor.
APOFÍZĂ, apofize, s. f. 1. Proeminență pe suprafața unui os. Apofiza vertebrelor. 2. (Arhit.) Mulură concavă care marchează legătura dintre fusul unei coloane și baza ei. – Fr. apophyse (lat. lit. apophysis).
apofíză s. f., g.-d. art. apofízei; pl. apofíze
apofíză s. f., g.-d. art. apofízei; pl. apofíze
APOFÍZĂ s.f. 1. (Anat.) Parte proeminentă a unui os. ♦ (Bot.) Partea terminală, vizibilă, a solzului seminal la corpurile mature. 2. Ramură secundară a unei roci eruptive. 3. Mulură concavă care marchează legătura dintre fusul unei coloane și baza ei. [< fr. apophyse, cf. gr. apophysis – excrescență].
APOFÍZĂ s. f. 1. proeminență a unui os. 2. umflătură la baza unei capsule. 3. ramură secundară a unei roci eruptive. 4. mulură concavă care marchează legătura dintre fusul unei coloane și baza ei. (< fr. apophyse, gr. apophysis, excrescență)
APOFÍZĂ ~e f. 1) Proeminență pe suprafața unui os. 2) Ramură a unei roci eruptive. /<fr. apophyse, lat. apophysis
apofiză f. Med. partea răsărită a unui os.
*apofíză f., pl. e (vgr. apóphysis, excrescență, d. apó, de la, și phýo, cresc. V. sinfiză). Anat. Excrescență naturală a unuĭ os: apofiza zigomatică.

apofiză dex

Intrare: apofiză
apofiză substantiv feminin