Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru apodictic

apod├şctic, ~─â a [At: MAIORESCU, L. 61 / Pl: ~ici, -ice / E: lat apodicticus, -a, -um] (Fiz) 1-2 Cu caracter de necesitate ╚Öi de universalitate absolut─â. 3 (Pex) Cu ├«nf─â╚Ťi╚Öare de adev─âr absolut.
APOD├ŹCTIC, -─é, apodictici, -ce, adj. (Log.; despre judec─â╚Ťi, demonstra╚Ťii etc.) Care exprim─â raporturi ╚Öi leg─âturi necesare ├«ntre lucruri sau fenomene; care exclude posibilitatea unei opozi╚Ťii. ÔÇô Din fr. apodictique, lat. apodicticus.
APOD├ŹCTIC, -─é, apodictici, -ce, adj. (Despre judec─â╚Ťi, demonstra╚Ťii etc.) Care exprim─â raporturi ╚Öi leg─âturi necesare ├«ntre lucruri sau fenomene; care exclude posibilitatea unei opozi╚Ťii. ÔÇô Din fr. apodictique, lat. apodicticus.
APOD├ŹCTIC, -─é, apodictici, -e, adj. (Despre judec─â╚Ťi, ra╚Ťionamente, demonstra╚Ťii) Care exprim─â raporturi ╚Öi leg─âturi necesare ├«ntre lucruri sau fenomene ╚Öi ├«nsu╚Öirile lor, care exclude posibilitatea unei opozi╚Ťii; indiscutabil. Axiomele, legile naturii ╚Öi ale dezvolt─ârii societ─â╚Ťii s├«nt judec─â╚Ťi apodictice.
APOD├ŹCTIC, -─é, apodictici, -e, adj. (Despre judec─â╚Ťi, demonstra╚Ťii etc.) Care exprim─â raporturi ╚Öi leg─âturi necesare ├«ntre lucruri sau fenomene ╚Öi ├«nsu╚Öirile lor, care exclude posibilitatea unei opozi╚Ťii; indiscutabil. ÔÇô Fr. apodictique (lat. lit. apodicticus).
apod├şctic adj. m., pl. apod├şctici; f. apod├şctic─â, pl. apod├şctice
apod├şctic adj. m., pl. apod├şctici; f. sg. apod├şctic─â, pl. apod├şctice
APOD├ŹCTIC, -─é adj. (Despre judec─â╚Ťi, ra╚Ťionamente) Care exprim─â raporturi ╚Öi leg─âturi necesare ├«ntre lucruri sau fenomene ╚Öi ├«nsu╚Öirile lor; care nu permite posibilitatea unei opozi╚Ťii; indiscutabil. [< fr. apodictique, lat. apodicticus, gr. apodeiktikos ÔÇô peremptoriu, conving─âtor].
APOD├ŹCTIC, -─é adj. (despre judec─â╚Ťi, ra╚Ťionamente) care exprim─â raporturi ╚Öi leg─âturi necesare ├«ntre fenomene. ÔŚŐ care nu permite opozi╚Ťie; indiscutabil. (< fr. apodictique, lat. apodicticus)
APOD├ŹCTIC ~c─â (~ci, ~ce) 1) (despre judec─â╚Ťi, ra╚Ťionamente) Care exprim─â raporturi ╚Öi leg─âturi necesare ├«ntre lucruri sau ├«ntre fenomene. 2) Care exclude posibilitatea unei opozi╚Ťii. /<lat. apodicticus, gr. apodeiktikos
apodictic a. necesar, care nu poate fi altfel: ton apodictic.
*apod├şctic, -─â adj. (vgr. apodeiktik├│s). Rar. Demonstrativ, conving─âtor: adev─âr apodictic. Adv. ├Än mod demonstrativ.

Apodictic dex online | sinonim

Apodictic definitie

Intrare: apodictic
apodictic adjectiv