aplómb sn [At: ENC. AGR. / Pl: (ad 2) ~uri / E: fr aplomb] 1-2 Siguranță și hotărâre în comportare sau în vorbire. 3 Linie perpendiculară pe planul orizontului. 4-5 (Mdv) Direcția și dispoziția pe care o au față de verticală membrele unui patruped care se sprijină deopotrivă pe toate picioarele.

APLÓMB s. n. 1. (Livr.) Siguranță absolută sau îndrăzneală (adesea nejustificată) manifestate în comportarea cuiva. 2. Poziție și direcție a membrelor unor animale în raport cu pământul și cu planul median al corpului, care servește la alegerea animalelor în vederea selecției. – Din fr. aplomb.

APLÓMB s. n. 1. (Livr.) Siguranță absolută sau îndrăzneală (adesea nejustificată) manifestate în comportarea cuiva. 2. Poziție și direcție a membrelor unor animale în raport cu pământul și cu planul median al corpului, care servește la alegerea animalelor în vederea selecției. – Din fr. aplomb.

APLÍCĂ, aplice, s. f. (Livresc) Ornament (de obicei de metal) care se fixează pe suprafața unui obiect (vas, mobilă, legătură de carte etc.), pe un panou sau pe un pilastru. Dar cioburile de ulcioare, cazonele și cheotorile, paftalele și aplicele... vorbeau... despre viața aspră a acestor plugari, ciobani și ostași. C. PETRESCU, R. DR. 41.

APLÓMB S. n. (Franțuzism, în jargonul burgheziei) Îndrăzneală (nepermisă și nejustificată). A răspunde cu aplomb.

APLÓMB s. n. (Franțuzism) Îndrăzneală (nepermisă și nejustificată). – Fr. aplomb.

aplómb (a-plomb) s. n.

aplómb s. n. (sil. -plomb)

APLÓMB s. v. îndrăzneală.

APLÓMB s.n. 1. Direcție verticală, verticalitate. ♦ Poziție și direcție a picioarelor unui animal în raport cu pământul și cu planul median al corpului. 2. (Fig.) Îndrăzneală, siguranță în felul de a se purta și de a vorbi. [< fr. aplomb].

APLÓMB s. n. 1. îndrăzneală, siguranță în felul de a se comporta, de a vorbi. 2. direcție verticală, verticalitate. ◊ poziție și direcție a picioarelor unui animal în raport cu pământul și cu planul median al corpului. (< fr. aplomb)

APLÓMB n. Prezență de spirit; siguranță accentuată în felul de a se purta și de a vorbi; îndrăzneală. [Sil. a-plomb] /<fr. aplomb

aplomb s. v. ÎNDRĂZNEALĂ.