Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru aplomb

apl├│mb sn [At: ENC. AGR. / Pl: (ad 2) ~uri / E: fr aplomb] 1-2 Siguran╚Ť─â ╚Öi hot─âr├óre ├«n comportare sau ├«n vorbire. 3 Linie perpendicular─â pe planul orizontului. 4-5 (Mdv) Direc╚Ťia ╚Öi dispozi╚Ťia pe care o au fa╚Ť─â de vertical─â membrele unui patruped care se sprijin─â deopotriv─â pe toate picioarele.
APL├ôMB s. n. 1. (Livr.) Siguran╚Ť─â absolut─â sau ├«ndr─âzneal─â (adesea nejustificat─â) manifestate ├«n comportarea cuiva. 2. Pozi╚Ťie ╚Öi direc╚Ťie a membrelor unor animale ├«n raport cu p─âm├óntul ╚Öi cu planul median al corpului, care serve╚Öte la alegerea animalelor ├«n vederea selec╚Ťiei. ÔÇô Din fr. aplomb.
APL├ôMB s. n. 1. (Livr.) Siguran╚Ť─â absolut─â sau ├«ndr─âzneal─â (adesea nejustificat─â) manifestate ├«n comportarea cuiva. 2. Pozi╚Ťie ╚Öi direc╚Ťie a membrelor unor animale ├«n raport cu p─âm├óntul ╚Öi cu planul median al corpului, care serve╚Öte la alegerea animalelor ├«n vederea selec╚Ťiei. ÔÇô Din fr. aplomb.
APL├ŹC─é, aplice, s. f. (Livresc) Ornament (de obicei de metal) care se fixeaz─â pe suprafa╚Ťa unui obiect (vas, mobil─â, leg─âtur─â de carte etc.), pe un panou sau pe un pilastru. Dar cioburile de ulcioare, cazonele ╚Öi cheotorile, paftalele ╚Öi aplicele... vorbeau... despre via╚Ťa aspr─â a acestor plugari, ciobani ╚Öi osta╚Öi. C. PETRESCU, R. DR. 41.
APL├ôMB S. n. (Fran╚Ťuzism, ├«n jargonul burgheziei) ├Ändr─âzneal─â (nepermis─â ╚Öi nejustificat─â). A r─âspunde cu aplomb.
APL├ôMB s. n. (Fran╚Ťuzism) ├Ändr─âzneal─â (nepermis─â ╚Öi nejustificat─â). ÔÇô Fr. aplomb.
apl├│mb (a-plomb) s. n.
apl├│mb s. n. (sil. -plomb)
APLÓMB s. v. îndrăzneală.
APL├ôMB s.n. 1. Direc╚Ťie vertical─â, verticalitate. ÔÖŽ Pozi╚Ťie ╚Öi direc╚Ťie a picioarelor unui animal ├«n raport cu p─âm├óntul ╚Öi cu planul median al corpului. 2. (Fig.) ├Ändr─âzneal─â, siguran╚Ť─â ├«n felul de a se purta ╚Öi de a vorbi. [< fr. aplomb].
APL├ôMB s. n. 1. ├«ndr─âzneal─â, siguran╚Ť─â ├«n felul de a se comporta, de a vorbi. 2. direc╚Ťie vertical─â, verticalitate. ÔŚŐ pozi╚Ťie ╚Öi direc╚Ťie a picioarelor unui animal ├«n raport cu p─âm├óntul ╚Öi cu planul median al corpului. (< fr. aplomb)
APL├ôMB n. Prezen╚Ť─â de spirit; siguran╚Ť─â accentuat─â ├«n felul de a se purta ╚Öi de a vorbi; ├«ndr─âzneal─â. [Sil. a-plomb] /<fr. aplomb
aplomb s. v. ÎNDRĂZNEALĂ.

Aplomb dex online | sinonim

Aplomb definitie

Intrare: aplomb
aplomb substantiv neutru
  • silabisire: -plomb