aplica [At: NEGRUZZI, S. I, 72 / Pzi: aplic / E: fr sappliquer lat applicare] 1-6 vtr A pune ceva pe (sau peste) un lucru, astfel încât să se prindă (să se lipească de el sau să se întipărească pe el). 7 vt (Pex) A da. 8 vt (Fam; după fr) A da o palmă, o lovitură. 9 vt A supune la un tratament. 10-17 vtr A pune o știință (o artă, o inovație, o îndeletnicire omenească) în serviciul alteia. 18 A pune în practică. 19 A întrebuința. 20-23 vtr A raporta (o maximă, un proverb, un principiu general) la un caz dat. 24-25 vtr (Frm; înv) A (se) deda (la ceva). 26 vt A studia (ceva) cu sârguință. 27-28 vtr (Trs) A da la o meserie. 29-30 vr A se apuca (de o îndeletnicire).

aplícă sf [At: C. PETRESCU, R.DR. / Pl: ~ice / E: fr applique] 1 (Arh) Ornament (de orice fel) care se aplică pe un obiect. 2 Mic candelabru (de obicei din două, trei lumânări electrice) cu picior vertical, fixat pe perete. 3 (Pex) Obiect (rotund) de iluminat așezat pe perete.

APLICÁ, aplíc, vb. I. Tranz. 1. A pune un lucru pe (sau peste) altul pentru a le fixa, a le uni, a face din ele un corp comun. 2. A pune ceva în practică; a întrebuința, a folosi; a face, a administra. A aplica un procedeu. A aplica un tratament. ◊ Loc. vb. A aplica (cuiva) o corecție = a pedepsi cu bătaia (pe cineva). 3. A administra (un tratament medical). 4. A raporta un principiu general la un caz concret, particular. – Din fr. appliquer, lat. applicare.

APLÍCĂ, aplice, s. f. 1. Ornament în relief fixat pe suprafața unui obiect, a unui perete etc. 2. Corp de iluminat care se fixează pe perete. – Din fr. applique.

APLICÁ, aplíc, vb. I. Tranz. 1. A pune un lucru pe (sau peste) altul pentru a le fixa, a le uni, a face din ele un corp comun. 2. A pune ceva în practică; a întrebuința, a folosi; a face, a administra. A aplica un procedeu. A aplica un tratament. ◊ Loc. vb. A aplica (cuiva) o corecție = a pedepsi cu bătaia (pe cineva). 3. A raporta un principiu general la un caz concret, particular. – Din fr. appliquer, lat. applicare.

APLÍCĂ, aplice, s. f. 1. Ornament în relief fixat pe suprafața unui obiect, a unui perete etc. 2. Corp de iluminat care se fixează pe perete. – Din fr. applique.

APLICÁ, aplíc, vb. I. 1. Tranz. A pune pe (sau peste) ceva un lucru, făcându-l să adere, să se prindă, să se întipărească. 2. Tranz. A pune în practică; a întrebuința, a folosi; a face, a administra. A aplica o teorie. A aplica un tratament. ◊ Expr. A aplica (cuiva) o corecție = a pedepsi cu bătaia (pe cineva). 3. Tranz. A raporta un principiu general la ceva, a potrivi cu un caz dat sau particular. 4. Refl. (Franțuzism) A se dedica, a se consacra. – Fr. appliquer (lat. lit. applicare).

APLÍCĂ, aplice, s. f. (Livresc) Ornament care se fixează pe un element de construcție sau pe suprafața unui obiect. – Fr. applique.

aplicá (a ~) (a-pli-) vb., ind. prez. 3 aplícă

aplícă (a-pli-) s. f., g.-d. art. aplícei; pl. aplíce

aplicá vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. aplíc, 3 sg. și pl. aplícă

aplícă s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. aplícei; pl. aplíce

APLICÁ vb. 1. a folosi, a întrebuința, a utiliza, (rar) a practica. (~ o nouă metodă.) 2. v. administra. 3. a pune. (~ ștampila pe un act.) 4. a prinde, a pune. (Își ~ barbă și mustăți.) 5. v. executa.

APLICÁ vb. v. consacra, da, dărui, dedica, destina, devota, hărăzi, închina, trage.

APLICÁ vb. I. 1. tr. A face (un lucru) să adere, să se lipească de ceva. 2. tr. A pune în practică; a folosi. ♦ A face, a administra (un tratament medical). 3. tr. A raporta un principiu general la ceva, a compara cu ceva. 4. refl. (Rar) A se dedica, a se consacra. [P.i. aplic. / < fr. appliquer, cf. it. applicare < lat. applicare].

APLÍCĂ s.f. 1. Tot ce se poate aplica pe un obiect pentru a-l decora. 2. Lampă de iluminat, cu unul sau mai multe brațe, care se fixează în perete. [< fr. applique].

APLICÁ vb. I. tr. 1. a face (un lucru) să adere, să se lipească de ceva. 2. a pune în practică. ◊ a administra (un tratament medical). 3. a raporta un principiu general la ceva. II. refl. (rar) a se dedica, a se consacra. (< fr. appliquer, lat. applicare)

APLÍCĂ s. f. 1. ornament în relief care se aplică pe veșminte, vase, mobilier etc. 2. lampă de iluminat, care se fixează pe perete. (< fr. applique)

A APLICÁ aplíc tranz. 1) (lucruri, piese etc.) A uni pentru a face un corp comun. ~ un sigiliu. 2) (metode, teorii, legi etc.) A pune în practică; a folosi; a întrebuința; a utiliza. 3) (principii generale) A raporta la un caz particular. [Sil. a-pli-] /<fr. appliquer, lat. applicare

APLÍCĂ ~ce f. 1) Ornament (de obicei metalic) care se poate fixa pe suprafața unui obiect (vas, mobilă, carte etc.). 2) Lampă de perete cu unul sau mai multe brațe. /<fr. applique

aplicà v. a pune un lucru peste altul; 2. a pune în practică, a întrebuința: a aplica o lege; 3. a pune o știință în serviciul alteia: a aplica geografiei astronomia; 4. a se deda: se aplică medicinei.

*aplíc, a -á v. tr. (lat. ápplico, -áre; fr. appliquer. V. aplec). Pun, potrivesc, adaug, lipesc: a aplica uneĭ haĭne o căptușeală, unuĭ zid tencuĭală, un afipt pe zid. Pun: a aplica cuĭva o cataplazmă. Daŭ: a aplica cuĭva un remediŭ, (fig.) o palmă. Întrebuințez: a aplica o procedură. Îndrept: a-țĭ aplica spiritu la studiu naturiĭ. Pun o știință în serviciu alteĭa: a aplica geometriiĭ algebra. V. refl. Mă dedaŭ: a te aplica la o știință, uneĭ științe.

APLICA vb. 1. a folosi, a întrebuința, a utiliza, (rar) a practica. (~ o nouă metodă.) 2. a administra, a face. (A ~ cuiva un tratament.) 3. a pune. (~ ștampila pe un act.) 4. a prinde, a pune. (Își ~ barbă și mustăți.) 5. a executa, a îndeplini. (~ o hotărîre judecătorească.)

aplica vb. v. CONSACRA. DA. DĂRUI. DEDICA. DESTINA. DEVOTA. HĂRĂZI. ÎNCHINA. TRAGE.

aplica, aplic v. i. a participa la un concurs organizat pentru acordarea unei burse sau ocuparea unui post vacant