aplazie definitie

8 definiții pentru aplazie

aplazíe sf [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: fr aplasie] 1-2 Atrofiere a unui țesut sau a unui organ prin întreruperea procesului de dezvoltare.
APLAZÍE s. f. Lipsă de dezvoltare a unui țesut sau a unui organ. – Din fr. aplasie.
APLAZÍE, aplazii, s. f. Atrofiere a unui țesut sau a unui organ prin întreruperea procesului de dezvoltare. – Din fr. aplasie.[1]
aplazíe (a-pla-) s. f., art. aplazía, g.-d. aplazíi, art. aplazíei
aplazíe s. f. (sil. -pla-), art. aplazía, g.-d. art. aplazíei; pl. aplazíi
APLAZÍE s.f. Atrofiere a unui țesut sau a unui organ, provocată de întreruperea procesului de dezvoltare. [Gen -iei. / < fr. aplasie, cf. gr. a – fără, plassein – a modela].
APLAZÍE s. f. întrerupere a dezvoltării unui țesut sau organ. (< fr. aplasie)
APLAZÍE f. Stare patologică care constă în atrofierea unui țesut sau a unui organ. /<fr. aplasie

aplazie dex

Intrare: aplazie
aplazie substantiv feminin
  • silabisire: -pla-