aplazíe sf [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: fr aplasie] 1-2 Atrofiere a unui țesut sau a unui organ prin întreruperea procesului de dezvoltare.

APLAZÍE s. f. Lipsă de dezvoltare a unui țesut sau a unui organ. – Din fr. aplasie.

APLAZÍE, aplazii, s. f. Atrofiere a unui țesut sau a unui organ prin întreruperea procesului de dezvoltare. – Din fr. aplasie.[1]

aplazíe (a-pla-) s. f., art. aplazía, g.-d. aplazíi, art. aplazíei

aplazíe s. f. (sil. -pla-), art. aplazía, g.-d. art. aplazíei; pl. aplazíi

APLAZÍE s.f. Atrofiere a unui țesut sau a unui organ, provocată de întreruperea procesului de dezvoltare. [Gen -iei. / < fr. aplasie, cf. gr. a – fără, plassein – a modela].

APLAZÍE s. f. întrerupere a dezvoltării unui țesut sau organ. (< fr. aplasie)

APLAZÍE f. Stare patologică care constă în atrofierea unui țesut sau a unui organ. /<fr. aplasie