apicol definitie

12 definiții pentru apicol

apícol, ~ă a [At: HASDEU, I. C. 199 / A: -col / E: fr apicole] 1 Care aparține apiculturii. 2 Referitor la api cultură. 3 Specific apiculturii. 4 De apicultură.
APÍCOL, -Ă, apicoli, -e, adj. Care se obține de la albine; care aparține apiculturii, privitor la apicultură. – Din fr. apicole.
APÍCOL, -Ă, apicoli, -e, adj. Provenit din albinărit, de albinărit; care aprține apiculturii, privitor la apicultură. – Din fr. apicole.
APÍCOL, -Ă, apicoli, -e, adj. Provenit din albinărit, de albinărit. Produse apicole.
APÍCOL, -Ă, apicoli, -e, adj. Provenit din albinărit, de albinărit. – Fr. apicole.
apícol adj. m., pl. apícoli; f. apícolă, pl. apícole
apícol adj. m., pl. apícoli; f. sg. apícolă, pl. apícole
APÍCOL, -Ă adj. Provenit din albinărit, referitor la albinărit. [< fr. apicole, cf. lat. apis – albină, colere – a îngriji].
APÍCOL, -Ă adj. referitor la albinărit. ◊ de (la) albine. (< fr. apicole)
APÍCOL ~ă (~i, ~e) Care ține de apicultură; propriu apiculturii. /<fr. apicole
apicol a. relativ la apicultură: Școala apicolă din Oradea-Mare.
API- „albină, de albină, albinărit”. ◊ L. apis „albină” > fr. api-, it. id., engl. id. > rom. api-. □ ~col (v. -col1), adj., care se referă la creșterea albinelor; ~cultor (v. -cultor), s. m. și f., persoană care se ocupă cu apicultura; ~cultură (v. -cultură), s. f., știință care studiază creșterea albinelor; ~form (v. -form), adj., în formă de albină; ~fug (v. -fug), adj., s. n., (preparat) folosit ca mijloc de protecție contra albinelor; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a produselor apicole în scop terapeutic; ~vor (v. -vor), adj., care distruge sau care devorează albinele.

apicol dex

Intrare: apicol
apicol adjectiv