Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru aperitiv

aperit├şv, ~─â [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr aperitif (lat aperitivus, -a, -um)] 1 a Care deschide pofta de m├óncare. 2 sn M├óncare (picant─â) ├«naintea felului de rezisten╚Ť─â Si: gustare. 3 sn B─âutur─â alcoolic─â consumat─â ├«nainte de mas─â (pentru a stimula pofta de m├óncare).
APERIT├ŹV, aperitive, s. n. 1. Gustare care se ia ├«nainte de mas─â (pentru a stimula pofta de m├óncare). 2. B─âutur─â alcoolic─â consumat─â ├«nainte de mas─â (pentru a stimula pofta de m├óncare). ÔÇô Din fr. ap├ęritif, lat. aperitivus.
APERIT├ŹV, aperitive, s. n. 1. Gustare care se ia ├«nainte de mas─â (pentru a stimula pofta de m├óncare) 2. B─âutur─â alcoolic─â consumat─â ├«nainte de mas─â (pentru a stimula pofta de m├óncare). ÔÇô Din fr. ap├ęritif, lat. aperitivus.
APERIT├ŹV, aperitive, s. n. Gustare care se ia ├«nainte de mas─â pentru a deschide pofta de m├«ncare.
APERIT├ŹV, aperitive, s. n. Gustare care se ia ├«nainte de mas─â (pentru a deschide pofta de m├óncare). ÔÇô Fr. ap├ęritif (lat. lit. aperitivus).
aperit├şv s. n., pl. aperit├şve
aperit├şv s. n., pl. aperit├şve
APERIT├ŹV s. gustare, mezelic, (├«nv.) zacusc─â. (A luat un ~.)
APERIT├ŹV s.n. Gustare luat─â ├«nainte de mas─â pentru a stimula pofta de m├óncare. [< fr. ap├ęritif, cf. lat. aperitivus < aperire ÔÇô a deschide].
APERIT├ŹV s. n. gustare (sau b─âutur─â) ├«nainte de mas─â. (< fr. ap├ęritif, lat. aperitivus)
aperit├şv (aperit├şve), ÔÇô 1. B─âutur─â alcoolic─â ce se serve╚Öte ├«nainte de mas─â. ÔÇô 2. Gustare, mezelic. Fr. ap├ęritif. ├Äntruc├«t exist─â obiceiul de a ├«nso╚Ťi b─âutura cu c├«te un sandvi╚Ö, ├«n limba curent─â aperitiv ├«nseamn─â mai cur├«nd gustarea, mezelicul care se servesc ├«mpreun─â cu b─âutura.
APERIT├ŹV ~e n. 1) Gustare care se ia ├«nainte de mas─â (pentru a stimula pofta de m├óncare). 2) B─âutur─â alcoolic─â consumat─â ├«nainte de mas─â. /<fr. ap├ęritif, lat. aperitivus
aperitiv n. 1. purgativ care deschide căile sau porii; 2. ceea ce aduce poftă de mâncare: un aperitiv.
*aperit├şv, -─â adj. (lat. aperitivus, d. aperire, a deschide). Med. Care deschide lichidelor economii─ş animale c─âile, ca purgativele, sudorificele, diureticele ╚Ö. a. Care deschide pofta de m├«ncare: pelinu e aperitiv. S. n., pl. e. B─âutur─â care deschide apetitu (├«nso╚Ťit─â ╚Öi de mezelur─ş): pelinu e un aperitiv. V. pregust.
APERITIV s. gustare, (înv.) zacuscă. (A luat un ~.)
APERIT├ŹV s.n. B─âutur─â alcoolic─â servit─â ├«nainte de mas─â, pentru deschiderea apetitului; fr., engl. aperitif; germ. Aperitif; it. aperitivo. Din categoria aperitivelor fac parte b─âuturi elaborate pe baz─â de vin (Dubonnet, vermuturi) sau alcool (bitter-uri, gen╚Ťiane) cu adaos de plante sau esen╚Ťe, av├ónd gust am─ârui, precum ╚Öi rachiuri pe baz─â de cereale, de fructe sau de plante (whisky, gin, ╚Ťuic─â, tequila). Ca termen de specialitate, aperitiv este ├«ntotdeauna o b─âutur─â, iar felul de m├óncare servit ├«nainte de mas─â se nume╚Öte gustare.
aperitiv, aperitive, s. n. (intl.) palme date la începutul unei bătăi

Aperitiv dex online | sinonim

Aperitiv definitie

Intrare: aperitiv
aperitiv substantiv neutru