Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru apendice

ap├ęndice snm [At: P. MAIOR, IST. 31 / V: (├«nv) -ix / A: -dice / Pl: ~ice, -ici / E: fr appendice, lat appendix] 1 Parte secundar─â a unui obiect pe care ├«l completeaz─â ╚Öi a c─ârui prelungire este. 2 (Atm; ╚Ö├«s) ~ vermicular sau ileo-cecal Mic─â prelungire a tubului intestinal aflat─â ├«n partea inferioar─â a cecumului. 3 (Pan) Anex─â la sf├ór╚Öitul unei c─âr╚Ťi.
AP├ëNDICE, apendice, s. n. 1. (├Än forma accentuat─â apend├şce) Mic─â prelungire a tubului intestinal, ├«n partea de jos a cecului2. 2. Parte secundar─â a unui obiect, care se prezint─â ca o prelungire sau ca o completare a acestuia. 3. Adaos, anex─â, supliment la o publica╚Ťie. 4. (Fon.) Element fonic suplimentar care ├«nso╚Ťe╚Öte articula╚Ťia unui sunet. [Acc. ╚Öi: apend├şce] ÔÇô Din fr. appendice, lat. appendix, -icis.
AP├ëNDICE, apendice, s. n. 1. Mic─â prelungire a tubului intestinal, ├«n partea de jos a cecului. 2. Parte secundar─â a unui obiect, care se prezint─â ca o prelungire sau ca o completare a acestuia. 3. Adaos, anex─â, supliment la o publica╚Ťie. 4. (Fon.) Element fonic suplimentar care ├«nso╚Ťe╚Öte articula╚Ťia unui sunet. [Acc. ╚Öi: apend├şce] ÔÇô Din fr. appendice, lat. appendix, -icis.
AP├ëNDICE s. n. 1. Parte secundar─â a unui organ sau a unui lucru, care se prezint─â ca o prelungire ╚Öi completare a acestuia. Acest apendice al ╚Öirei spin─ârii (= coada) are ╚Öi el o ├«nsemn─âtate. ODOBESCU. S. III 43. ÔŚŐ Fig. F─âr─â un astfel de partid [marxist-leninist] clasa muncitoare ar fi fost condamnat─â s─â joace rolul de apendice al burgheziei. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 105, 1/1. 2. Mic─â prelungire, sub form─â de sac ├«nfundat, a tubului intestinal, aflat─â ├«n partea de jos ─â cecului. 3. Parte suplimentar─â, final─â, a unei publica╚Ťii; supliment, anex─â, adaos. ├Än apendicele lucr─ârilor ╚Ötiin╚Ťifice se dau indica╚Ťii bibliografice. ÔÇô Accentuat ╚Öi; (1) apend├şce.
AP├ëNDICE, apendice, s. n. 1. Mic─â prelungire a tubului intestinal ├«n partea de jos a cecului. 2. Parte secundar─â a unui organ sau a unui lucru, care se prezint─â ca o prelungire ╚Öi completare a acestuia. 3. Adaos la o publica╚Ťie; anex─â, supliment. [Acc. ╚Öi: apend├şce] ÔÇô Fr. appendice (lat. lit. appendix, -icis).
ap├ęndice1 (adaos) s. n., pl. ap├ęndice
!apend├şce/ap├ęndice2 (prelungire a intestinului) s. n., pl. apend├şce/ap├ęndice
ap├ęndice s. n., pl. ap├ęndice
APÉNDICE s. v. adaos.
AP├ëNDICE s.n. 1. Parte a unui lucru, a unui organ etc., care se prezint─â ca o prelungire, ca o completare a acestuia. ÔÖŽ Element fonic suplimentar care ├«nso╚Ťe╚Öte articula╚Ťia unui sunet. 2. Prelungire a intestinului gros, care porne╚Öte de la cec. ÔÖŽ Parte lipit─â de un organ. 3. Supliment, adaos la o lucrare; anex─â. [Acc. ╚Öi apend├şce, pl. -ce, (s.m.) -ci. / < fr., it. appendice, cf. lat. appendix ÔÇô adaus, ceva at├órnat].
AP├ëNDICE/APEND├ŹCE s. n. 1. prelungire a intestinului gros, care porne╚Öte de la cec2. 2. organ al unor aparate anatomice la artropode, arahnide, crustacee etc. 3. parte a unui lucru ca o prelungire a acestuia. ÔŚŐ element fonic suplimentar care ├«nso╚Ťe╚Öte articula╚Ťia unui sunet. 4. supliment, adaos la o lucrare; anex─â. (< fr. appendice, lat. appendix)
AP├ëNDICE ~ n. 1) Mic─â prelungire a tubului intestinal ├«n partea de jos a cecului. 2) Parte suplimentar─â la o publica╚Ťie; anex─â. 3) Ceea ce constituie o completare a unui lucru, a unui organ sau a unei ac╚Ťiuni principale. /<fr. appendice, lat. appendix, ~icis
apendice n. 1. partea dependentă de una principală; 2. supliment la sfârșitul unei opere, adaos; 3. Anat. apendicele cecumului în forma unui deget de mănușă.
*apend├şce n., pl. tot a╚Öa, (lat. app├ęndix, app├ęndicis; fr. appendice). Suplement la sf├«r╚Öitu une─ş lucr─âr─ş. Or─ş-ce parte care serve╚Öte ca prelungire a p─âr╚Ťi─ş principale. Anat. Apendicele vermiform sa┼ş cecal, o prelungire ca un mic deget de m─ânu╚Ö─â (4-12 centimetri) la partea de jos a intestinulu─ş gros. ÔÇô Fals ap├ęndice.
APENDICE s. adaos, anex─â, completare, supliment. (~ la o dispozi╚Ťie.)

Apendice dex online | sinonim

Apendice definitie

Intrare: apendice (pl. -e)
apendice pl. -e substantiv neutru
Intrare: apendice (pl. -i)
apendice pl. -i